Cotețul cu metafore – Vis… matematic
Vis… matematic
În grădina de la țară,
La umbră, sub un cais,
Adormisem eu afară
Și-am avut astfel de vis…
Se făcea că semnul plus
Între cifre se-ncurcase…
El le arunca în sus
Și valoarea și-o uitase.
Semnul minus, era trist
Căci el nu participa,
Și, fiind mai pesimist,
Tot mereu scădea, scădea…
Mai încolo, supărat,
Cu atâtea unghiuri drepte
Sta întins metrul-pătrat
Inventând versuri deștepte…
Se plângea că are junghiuri
De cât a mâncat fursecuri
A tăiat tort în triunghiuri
Iar acuma, face… cercuri!
Cocoțat în prun, mofluz,
Cu-ale sale multe grade,
Ședea unghiul cel obtuz.
Un tip foarte cumsecade…
Călărind de zor un cal,
Stând pe șa foarte semeț,
Vine-n goană un radical
Cunoscut ca tip isteț…
De aceea, toți ar vrea,
De sub el să se extragă
Fiindcă viața le e grea,
La putere-ar vrea să tragă…
După el, cifre arabe
Se înșiră grandomane,
Iar apoi, în patru labe,
Vin și cifrele romane…
Mândră că a fost văzută
Face vâlvă și senzație
La braț cu-o… necunoscută,
O banală ecuație…
Nu știam ce să le spun,
Când vedeam cum se adună
Făr-un numitor comun
Sau vreo fracție mai bună!
Ele, în sens trigonometric
Se-nvârteau de colo-colo
Numai locul geometric
Rămânea tot timpul… solo!
Peste toate se așterne
Soarele rotund, molatic,
Iar din cer, încet se cerne
Algoritmul matematic…
M-am trezit din acest vis,
Tot la umbră, în grădină,
Însă nu mai știu precis
Dacă el o să mai vină…
