Spații culturale nr. 65 (13)

Nicolai TĂICUȚU

Raftul cu cărți

Reuniunile Culturale „Alecsandriada”, Ediția a III-a (Bacău, Mircești – 6-9 iunie 2019), Vasile Alecsandri – polimorfismul vieții și operei, Editurori: Ioan Dănilă și Dumitru Brăneanu, „Ateneul scriitorilor”, Bacău, 2019, 130 p. Cu studii, eseuri sau versuri, la construirea acestei cărți, își aduc contribuția:, Elena Bostan Delavicov, Cristina Câmpeanu, Mădălina R. Lisnic, Ioan Dănilă, Mircea Coloșenco, Traian Diaconescu, Dumitru Ghermaniuc, Liviu Chiscop, Paul Leu, Adrian Jicu, Adrian Dinu Rachieru, Elena Simionescu, Grigore Codrescu, Petre Isachi, Cecilia Moldovan.

 

Alexandru Măciucă, Octavian Moșescu – un aristocrat al spiritului (1894-1982), grafică & print: DUGHEANA DE PRINTURI, Râmnicu Sărat, 2019. Broșura, tip catalog de expoziție, s-a editat, în tiraj restrâns, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naștere, 23 mai 2019. În afara textului privind viața cultural-artistică a lui Octavian Moșescu, albumul este completat cu o serie valoroasă de fotografii: publicații editate de O.M. (coperta – Cartea semicentenarului România Jună, prima pagină – Machina, Vestala, Coasta de argint, România turistică, tablouri cu aspecte din Balcic de Emil Nicolescu, Jean Al. Steriadi, Dumitru Gheață, Casa Moșescu din Râmnicu Sărat – exterior (2), interior (12) și un tablou de Corina Preda Perianu.

 

Mioara Bahna, Trepte în lut, Tipo Moldova, Iași, 2019, 255 p. Prefațatorul acestui volum, scriitorul Ștefan Mitroi, spune, dintru început: Pe teritoriul ființei Mioarei Bahna se petrece un lucru ciudat! Inima, deși încă tânără, a hotărât, de una singură, să zidească un muzeu al propriei sale memorii. Mintea, ce era să facă?, i-a sărit, din solidaritate, în ajutor. Așa s-a născut această carte. Mai bine-zis, acest muzeu cu pereții de hârtie, în care exponatele sunt vii. Îndeosebi cele ce au dispărut de pe lume, așa cum li se întâmplă tuturor lucrurilor, incluzându-i aici și pe oameni, mai cu seamă pe ei, care sunt zămislite din pământ…

 

Alexandru Dumitru, Poeme în filigran, Limes, Florești, 2019, 147 p. Pe clapeta a doua a cărții criticul Constantin Dram spune: Alexandru Dumitru poate atrage atenția oricărui cititor de bună intenție prin firescul elegant al rostirii poetice, prin tandrețea cu care comunică la fiecare vers că este un poet îndrăgostit de lumea ce se întrupează din rostirile sale. E o lume în care (…) toate ne vin sub forma unor poeme în filigran ce se rostuiesc în discursul îndrăgostit al nunții cosmice. E un poet care își merită, cu prisosință, această adresare.

 

Gheorghe Mocanu, Heidegher – teatru, Editura „Salonul literar”, Odobești, 2017, 120 p. Criticul literar (și nu numai) Ionel Necula remarcă: … Autorul este așa de preocupat de logica discursului scenic, că lasă în plan secund natura conflictuală, tensiunea și dramatismul – sarea și piperul oricărei piese de teatru. (…) Pretextul teatral asumat de scriitor ca ferment al discursului scenic, deși bine înstructurat exegetic, îl conduce mai mult spre un teatru de idei…

 

Vasile Larco, Nada râsului – epigrame, Editura 24 ore, Iași, 2019, 269 p. Dumitru Brăneanu apreciază: Scriitor complex (poet, epigramist, prozator) Vasile Larco are o vigoare a scrisului izvorâtă din cunoașterea nemijlocită a obiceiurilor, moravurilor și comportamentului semenilor, dublat de harul unui spirit critic și satiric de finețe și profunzime. (…) Epigramele sale sunt adevărate bijuterii de arhitectură spirituală săpate în „argintul” conștiinței sociale.

 

Petruș Andrei, Lecturi empatice basarabene, Editura Sfera, Bârlad, 2019, 190 p. Și spune scriitorul Petruș Andrei: … Cartea de față este doar o parte din datoria mea fașă de Moldova, că prea ne-au fost inimile arse de dor ca să nu ne întâlnim acum, ca frați buni, în marea literatură a lumii, de care sârma ghimpată și ruginită nu ne mai poate despărți. Și se întâlnește direct sau prin intermediul criticilor Theodor Codreanu și Lina Codreanu cu creația literară a lui Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Efim Tarlapan, Vasile Tărâțeanu, Valeriu Matei, Victor Teleucă, Grigore C. Bostan, Petru Ioan, Ion Iachim, Traian Vasilcău.

 

Valentina Becart, Aș frânge tăcerea (poeme), Editura Ștef, Iași, 2019, 142 p. Din referințele critice, inserate la finele volumului, am ales din cele ale lui Eugen Dorcescu: … Poezia de factură existențialistă a Valentinei Becart, vorbind, cu insistență, obsesiv, despre destinul incomprehensibil al acestei făpturi, ea însăși, uneori, de neînțeles, care este omul, nu poate fi abordată decât prin perspectiva analitică și axiologică pe care o impune meditația (rezolvată estetic) asupra ființei. Substanța, generoasă în sine și pe deplin asumată de autoare, își găsește, cu talent, cu pricepere, cu naturalețe, expresia pe care cititorul – fie el ingenuu sau avertizat – o așteaptă și o acceptă.

 

Valentin Predescu, Timp turbat, poet obscur – Dizgrații II, Editura SemnE București, 2019, 102 p. Referindu-se la Dizgrații I, Marian Barbu constată: … Valentin Predescu este un poet care se simte încarcerat în existența mizerabilă a lumii antropice care nu permite zborurile avântate. Prin retorsiune, în cerneluri vitriolante, el o „dizgrațiază” la rândul său, retrăgându-i bunăvoința unei conviețuiri simetrice. Este un act voluntar de exil etern care străbate cu inamiciție materia. Această vrăjmășie bipolară își are rădăcini multiple, biografice și culturale… Tot așa și în Timp turbat, poet obscur – Dizgrații II.

 

Sergiu Huzum, Privind lumea prin cuvinte, Editura UCIN, București, 2017, 267 p. În Câteva cuvinte despre Sergiu-Ioan Huzum, de la începutul cărții, Rodica Lăzărescu spune: … Iată că acum, la 13 ani de la plecarea lui în „marea lumină”, cineastul-scriitor Sergiu-Ioan Huzum se întoarce acasă, la Focșani, prin acest volum ca un buchet de gânduri, trăiri, sentimente, credințe. Să-l primim cu brațele, inimile și mintea larg deschise!

 

Elisabeta Iosif, Globul de cristal, Editura Anamarol, București, 2009, 103 p. Într-o amplă prefață, Un luminiș care se numește credință sau Fantastica peregrinare prin lumea zeilor, Cezarina Adamescu apreciază: … De o poeticitate încântătoare care nu se dezminte, textele poetico-fantastice ale volumului „Globul de cristal” ale Elisabetei Iosif aduc un plus de lumină sufletească peste aburul siniliu al cotidianului și ne încarcă de miresme de basm, atât de necesare omului, ieri, azi și întotdeauna.