Fărădelegea lui Călin – Modul civil
Dacă auziți des o anumită sintagmă, înaintată cu seriozitate maximă, proveniența ei….
Dar prefăcută. La Al. 2, Art. 2: ,,… litera sau spiritul…” Nu ale legii, ci ale dispozițiilor sale. În speță Codul Civil reglează disfuncțiile dintre indivizii aflați în raporturi patrimoniale sau nepatrimoniale. În Al. 1 există un ,,și” între ele de care nu puteam uza, codul se ocupă și de unele, și de altele, însă între persoane posibilitățile pot fi oricare dintre cele trei combinații între ele.
A întreprinde. Un soi de capcană la inversarea silabelor. De care nu scapă nici sensul direct vizații, cei care – se recunoaște fățiș – o exploatează, numiți ,,profesioniști”. O precizare necesare pentru a-i adăuga listei de beligeranți și a-i introduce în combinațiile cu ceilalți. Îmi retrag acordul pentru specificațiile Al. 3, Art. 3, n-am auzit pe nimeni să-și pună ștampila de la începutul paragrafului și să se și laude că nu face nimic, acel ,,… scop lucrativ” nu poate ieși din tiparele înțelesului. Și administrarea, și înstrăinarea de bunuri, nu se pune problema de producere sau prestare de servicii, sunt toate ,,… activități organizate…” Dacă nici astea nu înseamnă muncă….
Doar puturoșii lasă pe alții să le facă treaba. Și să le și înlesnească această facilitate prin viul grai al prioritarismului legilor internaționale, neconcordante cu propriile în materia drepturilor omului, fundamentale. Cazul lui ,,mai favorabile” ale noastre…. O ciudățenie. Toate-s musai în concordie cu Declarația Universală…, însă cu o interpretare pe măsură, de fapt cu o traducere corectă, așa că pentru toată lumea la fel. După mine. (Art. 4)
Un altul primu-n rând stă – deh, asta înseamnă pierderea ,,libertății” – dreptul UE, normele lui, ,,… indiferent de calitatea sau statutul părților.” (Art. 5)
Așa mai venea cetățeanul român și vota cu zece mâini pachetul civiliei lui. Să fi înțeles puterea de disipare a întregului în marele nimic. Art. 6: ,,Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare.” O frază logică este, este, nu, pa! Singura cu atâta putere de autodizolvare din cele trei mari legi dezbătute, singura care vorbește de retroactivitate lipsă clar. Ca atare, Al. 2 limitează cele ce au fost, acte și fapte, la încadrarea lor în legislația de la acea vreme și nu cea ulterioară. Aici mai este un clenci. Când legea spune că nu, te prind trepădușii cu da imediat după. Al. 3 dezminte, actele nule, anulabile sau ineficace vor rămâne exact așa, supunându-se mai vechii. Dar eu vorbeam de actele în curs, tranzitorii prin old and young low și despre teritoriul inexistent al celei abrogate. A rămas un obicei rău să nu reordonezi tot din urmă după noua concepție, mă refer la o afurisită de lege de salarizare, să lași pe unii cu puțin și pe alții cu mult. Fiind altă poveste…. Prescripțiile, decăderile… aflate în bucla atemporală merg pe mâna legii ce va ieși din vigoare. De a doua zi, actele, faptele se supun teritoriului noii jurisdicții. O nouă întorsătură la ultimul alineat, 6, efectele viitoare din relații anterioare se supun doar noului regulament, tot ce ține de Codul Civil: căsătorie, filiație, stare, capacitate, adopții, raporturi de proprietate, de vecinătate….
