Brigada diverse – (S)are, da(i) (c)u (a)ste…
11 iulie 2020
N-om scrie noi fantastic, dar nici cititori de substrat nu se mai fabrică de ceva vreme. Nici măcar de suprafață.
A se reține, în contextul frazei anterioare, că rasatul politician n-a existat niciodată. Genul doctrinar, idiot, de a pune trei principii, chipurile, pe hârtie și de a găsi metode în orice situație de a le duce la îndeplinire s-a născut din plictiseala bogatului. ,,Vreau asta și asta!” a dus mereu la lacrimi din partea celorlalți. Tuturor.
Așa-i când prostul liber se crede părtaș la…. Să vă relatez cum se montează o cruce. Se iau două mașini. Se instalează în cabinele transportoarelor câte trei. Se intră în cimitir. Se dau obloanele jos. Se chitește decedatul. Ioane, Marine, Gheorghe, Vasile, Victore. Se strigă. O mătură, o mătură, o mătură…. Până la Gheorghe. El, copil de pripas, cu privirea deviată, se învârte nedumerit. Nu este. Vezi în mașina cealaltă. Una la un beneficiar, alta la altul, în capătul parcelei. Stoic, Gheorghe o aduce. Da’ CM-u’? Un drum înapoi. O scândură, o scândură…. De serviciu Marin, mai vârstaci. Soclu. Bormașina. Prelungitorul. Burghiele. Semne. Mijloc pe lungime. -x și +x. Mijloc pe lățime. Dă drumu’ la grup. Tacticos, Ciprian, mai tânăr, mai cu inițiativă, mai șef, mai șofer. De șase, de opt, de zece, de 12. Semne pe postamentul locului de veci. Găuritorul doi. Un dublu Marin și Gheorghe. Greutate. Transpirație. Mătura, mătura…. Era aci și nu mai e. Două minute căutări. Fi-u’. Tesla. Bătaie. Spor ioc. Ciocanu’, ciocanu’. Bătuse deja unul din două. Flexu’, flexu’…. De ce-ai oprit grupu’? Vasile, repornire. Vasile os, Victor aranjându-și pe frunte pălăriuța de pescuit și obez. Al doilea fi-u înfipt. Tăiere din nou ambele. Apă, unde-i apa? CM 11. Bietul Victor. Ioane-i șofer. Ca Ciprian. Dă din mână-n mână sau face efortul singur. Durează. Își dă cu părerea. Mai mult în dreapta, e cimentul mai lăsat. Și eu încerc o rectificare. N-ar fi fost mai bine dacă mai tăiați din stâlpul metalic vreo jumătate de centimetru, fiindcă a rămas mai sus în stânga? Niciun răspuns plauzibil, doar un ciocan de 2-3 kile aruncat bezmetic peste surplus. Postament liliputan. Marmură. Cruce. Bă, dă mai ușor – Victor către Vasile. O zdramiță tot a sărit. CM 25. Să mai spun și eu. 60 de lei sacul. Ba – Ciprian. 100 și ceva. Imposibil, replic. Am luat anul trecut. Să fi fost CM 27? Cumpăna, cumpăna…. Și trage de cruce. Mai. Mai. Mai. Încă. Și-ncă. Mai…. După 15 era bine. Ciprian. Tacticos. Cu arătătoru-n CM11. Pe margini. Victor cu deștu-n CM 25. Burete. Înmuiat în apă. Șpaclu, aduce-ți…. Nu e și nu e. E, dar zvârlit prin găleți. Na, na, na…. Ce să mai fac cu el. Am terminat!, dar cu arătătorul tot în CM-ul 11. Gata! Să vă fie de bine! (Ca tata.)
Mă uit la…. Da’ mă aplec. Din poza arvunită la întretăierea brațelor crucii am ajuns la una fixată mai sus de genunchi.
Viii cu…. Cât vom rezista. De-o fi să ni se tragă de la mască…. Și n-ar fi de mirare. În pragul MCA-ului, după ce întorsesem una bucată Costică Roșu, fost coleg de Intercoop, sfădindu-ne pe tema botniței obligatorii la cumpărături, patru bucăți fete dădeau cu banul. Care intră și pentru ce. ,,Fată, da’ io n-am…” a primit soluția ideală: ,,Ia-o pe-a mea!” Și-a luat-o!
Vom trăi, vom muri…. De-aș ști, v-aș spune.
