Cotețul cu metafore – Sfânta… Shiva
Sfânta…. Shiva
Se-apropie, din nou, o mare sărbătoare
Care, la noi în calendar e roșie culoare!
Nu, nu-i înc-o sărbătoare de-aia, pesedistă…
Asta ne-ar mai lipsi în viața asta tristă!
Și dacă indienii hindu îl au pe zeul Shiva,
La noi, românii, există Sfânta Paraschiva!
Dar e o diferență prin care se recunoaște:
Shiva-i cu multe brațe, iar Sfânta-i… moaște!
Și noi și indienii un pic, aici, ne-asemănăm
Facem mătănii și foarte mult le venerăm!
Când vine ziua ,,sfântă” a acestui ritual
Se roagă toți ca unul, random sau casual…
Deși e cam departe, de-ți vine să te lași,
Puhoi de lume năvălește-n blândul Iași!
Se duc acolo, unii, plecând cât mai devreme,
Chiar de n-au bani și nu țin cont de vreme…
Pelerinajul ăsta, cică pe unii, chiar i-ajută
Iar Sfânta-i răsplătește când oasele-i sărută!
Și mai ales de cumpără diverse suveniruri
Ce sunt ,,sfințite”: cruciulițe, iconițe, miruri…
Iar ăia de le vând fac un enorm profit,
Doar fiindcă au pe spate ștampila de ,,sfințit”…
Și precum cel cu multe brațe, Shiva indianul,
Așa și ,,ambulanții” vor să-ncaseze banul!
De nici nu știi care-i motivul cel adevărat
Că-n fiecare an același drum ei îl străbat…
Să vină să se roage, în pace și căință,
Sau să dea banii pe-o ,,sfântă”… cruciuliță?
Phiii, câte afurisenii or fi acum pe capul meu,
Și câte alte lucruri mi-oi încasa din greu!
C-am zis nasoale despre Sfânta Paraschiva,
În iad m-oi perpeli pe veci, asta mi-e perspectiva!
Totuși, așa cum sunt, pierdut, un mare păcătos,
N-aș vrea să stau în calea vreunui credincios!
Căci fiecare-i liber, azi, să creadă orice vrea,
Nu trebuie să-mi ia în seamă rătăcirea mea!
