Brigada diverse – Sala(r) (p)e (ț)ară

9 iunie 2020
Grânar, furnizor de lemn, resurse de aur, cupru, bazin petrolifer. Fără noi….
Hitler, se destăinuia, ar fi pierdut războiul cu mult înainte. Acuzându-ne peste ani că am fost atât de proști cât să-l lăsăm să distrugă și să omoare în voie.
Având dreptate. Ne îmbrobodește oricine. Ba cu un virus, ba cu produse de…. Era visul cinematografiei să redea mai mult decât se vede și se aude, încercându-se varii metode de amăgire a simțurilor, de la brize, fum de țigară până la mirosul naturii. Cum cinematografele își cam cântă singure prohodul cu pleiada de ,,gusturi” piperate de la intrarea în sala de proiecție, dar li se mai interpretează imnuri funerare și din boxurile tv, se prevedea inventarea dispozitivelor personale, cuplate la rețeaua cablistică, pentru redarea gusturilor din reclame. Făcând un pas înainte, merg până acolo unde nu doar alimentele vor deveni bune de probe teleportate, ci și tot soiul de alte arome. Filmele vor dori să-și expună întreaga pleiadă: sânge, emanații epidermice și, de ce nu, scabroase. Simplu: pui dispozitivul pe limbă și….
Nu poți determina exact ipostaza pe care videoclipurile își lasă amprenta. Prezentarea imaginii reprezentative (aleatoare) lasă inșii cu gurile căscate, nervoși, haioși, nepotriviți. Adăugarea unui titlu produce…. Furtună rațiunii. Indiferent de situație, când ai un concurs de anvergură internațională, nu lași să scape amănunte semnificative. La Cerbul de Aur din 2008 s-a cântat Nabucco. Partea ,,Corul sclavilor evrei” interpretată (la față) de femei, îmbrăcate în cele mai înflorate ținute. E ca și cum ar reproduce partitura orbului cerșetor din gara Râmnicu Sărat David Ohanesian, costumat în frac și joben. Magistral, dar….
Ete că mai recunoaște câte unul că sărăcia s-a născut la sat. Măcar ea. Că-n secolul 21 nu s-a îmbogățit tot poporul, că fudulia și mațul gros nu sunt semne adecvate pentru emancipare. Cea corect înțeleasă. Aș completa cu durere: ,,țara rămâne, fondurile pier”.
Cred că a venit timpul să ne întrebăm cine suntem, cât negru, galben, roșu, alb sau carcalete stă sub unghie. Odată răspunși să ne punem pe treabă sub același multicolor pigment, să ne declarăm încă o dată, fiindcă peste câțiva ani va fi târziu și iremediabil, oameni. Sigur, viețile negre contează. Și viețile roz și cele bolnave, rănite, dezamăgite, neputincioase….
Și ungurii. Cât să nu se mai urce iarăși pe cai și să facă măcel ca la finele mileniului unu. Și bolnavii cu mintea sunt de luat în seamă, dar undeva sub supraveghere, nu prin băncile parlamentului, în birourile directoriale sau…. Delicvenții sub paza penitenciarelor, dar nu oricum.
Și francezii contează. Primind îngăduința președinților onorifici să trăiască liberi, fără constrângeri. Dacă dau la pace cu boala curentului deceniu, au și de la mine un da. Numai că știința este atât de înșelătoare încât o zdramiță de materie organică dă de furcă laboratoarelor pentru ani buni. Fără rezultate pozitive.
Știe cineva cine a inventat rock-ul? Maniera de răspuns la distorsiunile muzicale? Probabil alcoolul și drogurile. De aceea zbuciumul și zbânțuiala de la concerte. Am râs și-am plâns. De inconștiența organizării unei reprezentații. La Timișoara. De numărul de scaune, de distanța dintre ele, de cumințenia ocupanților. Parcă erau adunați din birourile primăriei, prefecturii, din școlile generale și licee, nu din cârciumile și barurile pe care le frecventează fanii. Și muzicienii.
Eroii nu poartă…. Atunci nu sunt eroi și nici nu trebuie încununați cu merite pentru un blid de mâncare de dat la spitale. Dacă și cateringul primește premiul mare….
