De-ai noștri! – Ștefan Mocanu – Secolul halucinațiilor (6)
CULORI FĂRĂ RĂSPUNS
Păcălind în somn destinul
limbilor de clopot
mirosind a ochi de ceață.
Umbrind culorile
fără răspuns cuvintele schimbîndu-se
fața îngerilor înecați
în găleata fîntînii
tîrîndu-se după mine inimi străin
prin pietre adorm
sărutîndu-se la un colț
de timp ascuțit.
Fructe desculțe plîngînd
în sînul cerșetorilor de vază.
IDEE
Un joc cu
duhurile nopții
pregătite de furat
să născocim și
n-ar mai exista
firește
nici cel din urmă
hoț de poezii.
FRIGIDERUL ISTORIEI
Sau poate nu-i nimic
închis în temnița sufletului
descompus atîrnînd de o creangă
elastică prinsă cu-n bold
la încheietura credinței
ce scapă licoarea vîscoasă în
șapte păcate m-aș sparge
și-un năvod nimerit într-o
carte prăjindu-se mirosind
rînjitor a invenție sau
poate sigur răbdarea mucegăind.
Dialectele sîngelui torturînd
frigiderele ruginite ale istoriei.
STRIGĂTUL
Oase geloase sorbind numerele
locurilor de veci renăscînd
candelabrele sure de castani
construind un cutremur între
un astru și o coapsă de cal
rătăcind conștient în locurile
noastre se nasc pietre stoarse
de vlaga unui zidar pro sau contra.
Statuile proaspete șiroind
ne descos indiferența la care
înfulecă zeci de mii…
La fel ca și noi Testamentul
spărgîndu-și parbrize acuză.
SIHASTRELE MUZE
Osemintele biciului strălucind
ca un fir înghițit de-un vapor
agățat de-un exil educat la
școlile-nalte nu se văd întrebări
rămase pe-un colac de salvare
protezele zac agățate de-o ancoră
scărpinîndu-se cuvintele înecate
rătăcind fără gură
arestați sihastrele muze!
Sîngele construind piramide uitînd
să ne ceară abonamentul pe noul sezon.
CER NESPĂLAT
Aerul atîrnînd senzual ca un sîn
ostenit lepădîndu-și pe fiece deal o aripă
vor ochii lumină iar păcatul pămînt.
feriți-vă de gurile de canal înghițind ghinioane
tropote nenăscute jucîndu-se-n ochii mai mari
decît cepele cu mustăți false
cîmpul își mișcă verdele de somn,
întunericul ținîndu-și respirația tace
pe mîna destinului flămînd.
Migratoarele cerînd pașapoarte
iar pașii fac grevă cerînd măști de gaze.
ILUZII GRATUITE
O toamnă îndrăgostită de-un plop
gol pușcă atîrnînd parașutate
iluzii gratuite întîlnindu-se la colț de stradă
frunzele fără părinți cer prețuri
libere s-o credeți voi sau poate
în recepția abatorului lăcrimînd
se va mai naște o primăvară.
Între primul sărut și lemnul
dormitorului plîngînd după o toamnă…
PATRONUL ÎNTUNERIC
Către aresturi îndreptînd cuvintele
golite de măduva ambițioasă
spînzurîndu-se stejarii seculari.
Un cal bînd bere prin suspine
căutînd ceasul înecat luna trecută
nu știu de-a fost un interviu sau
înjurînd și-a regăsit alt ham.
Păpușilor le sună ceasul
dimineața refuzînd să se trezească
sîntem aici de zeci de ani
mai bine îngeri aruncînd
din cînd în cînd cu pietre
ar ologi patronul întuneric.
Din fiecare casă vesele plecînd
ceasurile în frac și pălării fără adresă.
