Fărădelegea lui Călin – Tori td
Obișnuință. Operațiuni repetitive. O muncă juridică… banală.
367 are menirea unei suspensii până când inculpatul devine apt să apară în instanță, în baza unei hârtii agreate: expertiza medico-legală. Să fie gravă, boala. De-i unul zăcând, procedura se aplică celorlalți. Referindu-mă doar la situația limită a nedisjungerii cauzei. Suferă unul, restul inculpaților sănătoși se păstrează pentru mai târziu la căsăpire. Un mici amănunt la Al. 3 despre perioada aplanării conflictului prin mediere, considerată ca moment identic de respiro: suspendarea judecării. Analizând următorul alineat găsesc inoportune câteva expresii: ,,… atacată separat cu contestație…”; ,,… pentru procuror…” în contextul verbului anterior și subiectului ,,Încheierea”, citite împreună se dovedesc incompatibile; o altă incompatibilitate, chiar particularizată cu depunerea contestării măsurii suspendării la ,,… instanța ierarhic superioară…”, are rădăcini în frazele ce impun efectuarea sesizării la ,,… instanța care a pronunțat încheierea atacată…” Mersul și timpii fiind și ei diferiți. Oriunde se înaintează ,,plângerea” contestatorie, ea trebuie să ajungă la un nivel imediat mai sus. Pentru prima specială impunându-se maxim 24 de ore, instanței mici îngăduindu-i-se să trimită cererea și dosarul superiorilor în 48 de ore. (Uite, așa supraviețuiește serialul despre legi, hrănindu-se din contradicții sau nu tocmai potrivite cuvinte și termene!) Al. 5 reduce apa la moară – dacă cineva credea că se pot băga bețe în roțile carului justițiar -, excluzând suspendarea executării, judecarea contestației având loc în 72 de ore (aici 3 zile) de la primirea dosarului. ,,Executarea” având același rol ambiguizator. Executarea condamnării sau executarea sentinței de suspendare a procesului? Al. 6 este pe cale de consecință a epuizării timpilor alineatelor 1 și 3, bolnavul însănătoșit și părțile gata mediate. Încă o punere la zid a esenței justiției, facerea de dreptate cât mai corect și cât mai repede: Al. 7 dă răgaz instanței să verifice dacă temeiurile suspendării ,,… mai subzistă…” maxim 3 luni. Referirea din Al. 8 nu schimbă cu mult datele problemei, se adaptează la Art. 208 arestații preventiv sau la domiciliu (tot despre verificări cu lunile…). Una se scrie, altfel se interpretează Al. 9. Conținut: ,,Ridicarea unei excepții de neconstituționalitate nu suspendă judecarea cauzei.” Break time pentru o chestiune. Articolul 367 se încadrează, prin voința proprie, la suspendări și nu la procesul în totalitate, la început, la mijloc sau la final. Urmare ce îndreptățește oricare lector al Codului de Procedură Penală să ia atitudinea aceasta: ,,Ce-au merele cu perele?” Pe o altă parte a discuției iscate ar părea că instanța ordinară pune pumnul în gură ÎCCJ și CCR. Adică să-și vadă de ale lor. Dar, cheia corectă este alta: ,,… încheiere prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale… nu este supusă căii de atac a recursului.” Hăt, departe de rațiunea omului de rând!
Că nu scapă nimeni, recte Bica…, se dovedește zilele acestea. Că durează cu anii, de asemenea. Art. 368 stă mărturie, continuând în aceeași manieră împleticită. Uz de termeni în titulatură fără deslușire în conținut: ,,… extrădare activă”. Ce reprezintă ,,activă”? Același ,,pentru”, în context lingvistic diferit aici: ,,… supusă contestației… pentru cei prezenți…, pentru cei lipsă…”, cu trimitere la instanța curentă, respectiv superioară. Cei lipsă ar fi… cine? Extrădatul, cei ce și-au dat acordul a nu fi prezenți la judecată? De ce-ar face-o primul? Suspendarea i-ar face numai bine, se mai amână, poate-poate… scapă de condamnare. Semnele de întrebare ating prim parte a Al. 1, condiția extrădării, și Al. 2, posibilitatea disjungerii cauzei, când sunt mai mulți inculpați: ,,… se cere extrădare unei persoane în vedere judecării într-o cauză penală…” La o lecturare corectă pare că procesul nici măcar nu a început sau face obiectul altuia nou. Suspendare? Probabil, însă în condițiile camerelor preliminare, opinez eu, ale cercetării penale, fie ale verificărilor ulterioare. Suspendare în fapt până când ,,… statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare.” Al. 3 cuprinde acele 48 de ore de la Art. 367. Al. 4 în schimb are două fraze contrariante. Contestația – ,,… nu suspendă executarea și se judecă în ședință publică, cu participarea procurorului și cu citarea persoanei vătămate și a părților.” și ,,… se judecă in termen de 5 zile de la primirea dosarului, fără participarea procurorului și a părților.” Așadar, care parte de propoziție corespunde căreia?
Mă simt…. Mândru. Justiția nu ignoră vocabulele școlăresco-muzicale: Art. 369: ,,Notele privind desfășurarea ședinței de judecată”. Mai în glumă: date judecătorilor pentru prestație, victimei, infractorului, procurorului? ori frecvențele pe care se exprimă aceștia? Serios, totuși. Cum să te exprimi în Al. 2 ,,… grefierul ia note cu privire la…”? Note, privire…. Notează date din cursul procesului… deslușea românește. Grefierul putând fi doar un tehnician care supraveghează în zilele noastre procesul de înregistrare ,,… cu mijloace tehnice audio.” stipulate la Al. 1. Și mă lamentez cu rost. Alineatele 3, 4 și 5 vădesc cerințele actuale: copii după scriptul ședinței, contestarea notițelor de grefier și coroborarea scrisului cu materialul audio. Rezolvabile cu un program de transformare a vorbelor în text.
Anacronismul limbajului după toată tirada de pompoșenii…: ,,Felul hotărârilor”. Realizez că nu toată suflarea românească gândește culinar, cred totuși că după atâta sobrietate a ședințelor de judecată le trece participanților și așa ceva prin minte. Mi-aș fi dorit să transform antetul Art. 370 în titlu, însă am ceva mai interesant și am scăpat un alt cuvânt prețios: dezinvestește. Aparținând uneia dintre puținele definiții clare: ,,Hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezinvestește fără a soluționa cauza se numește sentință.” Și curg…. Al. 2: ,,Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie.” Și…. Al. 3: ,,Toate celelalte hotărâri pronunțate de instanțe în cursul judecății se numesc încheieri.” Continuarea înșiră cuprinsul unei desfășurări a unei ședințe, evident numită încheiere. Zile, luni, ani, ,,felul” ședinței, numele ,,grangurilor” și omului de serviciu (grefierul, același căruia i se acordă 3 zile pentru întocmire), identitățile părților, avocaților și… altora, fapta și ,,… textele de lege…” (m-am dat de gol…) aferente încadrării, probele dezbătute, cereri, concluzii ale procurorului, victimei și părților, măsurile luate în ședință.
