De-ai noștri! – Ștefan Mocanu – Secolul halucinațiilor (4)
ÎNDOIALĂ
Măcar de n-aș crede în pisica neagră de
surparea indecentă
făcînd trotuarul
în locuri interzise zăcînd
proverbele evadate din
burțile sinucigașe
în jocul cu cuțite.
Artiștii ascunzîndu-se-n păduri
ademenind vreo tîrfă muză.
PORUNCĂ
Aruncați-vă undița-n sînge.
Momeală un vers,
luminat de sanque-centrala din
cumpăna inimii roasă
relieful corpului uman
tinzînd spre statuile fără cap
arheologii ieșind din adîncuri
descoperindu-ne strigă:
Aruncați-vă undița-n sînge
statuile dorm.
DACĂ OCHILOR MEI
Dacă ochilor mei
le este dat să strige
rătăciți prin coama ta
dacă pe cel din urmă tropot de cal
glasului meu i-e dat să fugă
dacă mîna
mă va spînzura de mirosul cireșului
dacă totuși mormîntul
va fi un dar de nuntă
e dreptul meu
și e dorința ta
cît timp putere-avem
să ne înfigem cuvinte
în ochii zilelor flămînde.
RECULEGERE
Clopote trăgînd de limbă
cerșetorii din ghivece
îngerii fixîndu-și pulsul
tropot de ceas dezertor, asfințitul
îl cară bătrînu-n sprîncene
muguri uitați sub talpa
statuilor putrezind
pe un motiv de timp rătăcind
impresarii se-neacă-n hîrtii.
SFINTE CUVINTE
Cuvintele miros
sub talpa stăpînului
putrezind
profanatori de-amintiri
unul din noi știe
gustul cerului nespălat.
Primăvara aceasta vestind
hibernale statui…
CULORI RISIPITE
Rădăcina dinților mei
mai adînc decît
sîmburele zeilor încolțind
în praful ce adulmecă
nările clepsidrelor sparte.
Cineva întrebînd:
Oare, lupul pîndind
E urmașul steagului dacic ?
ZĂPADA IDEILOR
Zăpada ideilor
sau urmele lor
din bățul ciobanului
Mioriței lovind sălbatecul înec
al cuvintelor desculțe.
Clopotul recitind versuri rămase
pe un colac de salvare.
