Cotețul cu metafore – Salcâmul
Salcâmul
Am simțit bucuria salcâmului
singuratic…
Îl podidiseră florile
La vederea curcubeului
răsărit din măruntaiele ancestrale.
Am fost martorul extatic al
cununiei cerului cu lumea
primind binecuvântarea beției vieții
și am jucat ,,Isaia dănțuiește” în jurul
mesei pe care stătea cartea cu coperți din frunze
Florile salcâmului plângeau una câte una
legănându-se, așternându-se la picioarele nuntașilor
veniți de pe alte lumi în pelerinaj
să asiste la ceea ce Domnul a unit
iar omul să nu desfacă…
Salcâmului singuratic îi curgeau florile
pe piept,
mândru nevoie mare că e nuntaș de soi
în sfânta și marea taină a vieții…
