De-ai noștri! – Valeria Manta Tăicuțu
8 iunie 2020
Mă simt ca un intrus. Ceea ce și sunt.
Chiar și numai pentru un cuvânt înaintea dânsei. Practicat vreme de opt lansări în proiectul ,,Scriitori de azi”. Unde mi-a fost alături și continuă să fie. Nu numai mie, ci întregii literaturi.
Rămân tributar momentului în care am dat mâna și ne-am prezentat, cheia celor cinci ani de colaborare, de respect reciproc, de încurajări, de destăinuiri și povețe. Descoperită pas cu pas, vocabulă cu vocabulă, de la un capitol la altul, de la un volum la altul. De la o întâlnire la alta.
În fața unui asemenea om te apleci reverențios: Valeria Manta Tăicuțu. Poeta. Prozatoarea. Dramaturgul. Criticul literar. Profesoara. Redactorul de carte și revistă. Membra Uniunii Scriitorilor din România.
Vă propun în această săptămână să o cunoașteți mai bine, să recitiți o primă parte dintre creațiile sale sau, dacă nu ați avut această șansă încă, să lecturați pentru întâia dată. Înainte de toate o scurtă, dar impresionantă biografie.
,,Valeria Manta Tăicuţu, poetă, prozatoare, critic literar, s-a născut pe 20 ianuarie 1956 în Comăneşti, Bacău.
Studii: – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi – Facultatea de Litere (rom / franceză): Universitatea „PROHumanitas” Bucureşti – psihologie; Institutul European de Limbi Străine (engleză).
Activitate: profesoară de limba franceză şi engleză la Oreavu/ Rm. Sărat (1979-1987); logoped Şcoala Ajutătoare Rm Sărat (1987-1998), profesoară de lb. engleză / franceză (1979-1987 şi 1998 – 2006) în Rm. Sărat; în prezent profesoară de limba română în Râmnicu-Sărat, preşedintă a Asociaţiei Culturale „Valman“, redactor-şef al revistei „Spaţii culturale”. Debut literar: „Luceafărul” 1990 cu proză scurtă: „Copacul” şi „Zidul”.
Debut editorial: „Monolog pentru o vară târzie”, 2001, Ed. Rafet, Rm. Sărat.
Premii:
Premiul I la Festivalul naţional de teatru, 1984, premiul III la Festivalul de teatru Slănic Moldova, 1985, premiul I la Salonul literar Dragosloveni, 1986, marele premiu la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, Sebeş, 2004, menţiune pentru proză la Festivalul de proză scurtă şi eseu „Pavel Dan”, 2004, premiul III la Festivalul „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin, 2004, premiul I la Salonul naţional de poezie bahică, Focşani, 2004, premiul II şi premiul Dacia literară la Festivalul de poezie „Magda Isanos”, Udeşti-Suceava, 2005, premiul pentru eseu la Festivalul de proză scurtă şi eseu „Pavel Dan”, iulie 2005, marele premiu la Concursul de poezie „Carmen Patriae”, Braşov 2005, premiul special şi premiul revistei „Luceafărul” la festivalul „George Coşbuc”, Bistriţa-Năsăud, 2005, premiul pentru critică al Fundaţiei „Luceafărul”, 2006, premiul USR filiala Bacău pentru volumul „Regatul baroc”, 2007, premiul pentru critică al filialei Bacău a USR, 2009, premiul filialei USR pentru poezie, 2014, premiul pentru poezie al revistei „Cafeneaua literară”, 2015, premiul de excelență pentru întreaga activitate la Festivalul Bacovia, 2016, marele premiu la Festivalul de poezie religioasă „Credo”, Târgu Mureș, 2017, medalia „Teiul de aur”, Botoșani, 2019.
Versuri: Citeşte, Ulise, şi plângi (Ed. Premier, Ploieşti, 2005); Regatul baroc, (Ed. Timpul, Iaşi, 2006); Laudate Dominum, Ed. Valman, 2012, „Copiii plictisiţi ai întâmplării”, Editgraph, 2013, Vânătoare de îngeri şi crini, Editgraph, 2015, Rugăciuni din orașul cel orb, Editgraph, 2017.
Critică literară: Basmul cult, antologie pentru elevi (Ed. VALMAN, Rm. Sărat, 2007). Romanul Inorogului, Ed. VALMAN, 2008, „Lecturi necesare”, Ed. Casa Corpului Didactic, Buzău, 2011.
Proză: Monolog pentru o vară târzie, proză scurtă, (Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2001).
Slalom sentimental, roman, (Editgraph, 2001/ediție revizuită 2016); Zece la puterea infinit, roman, (Ed. Alpha, Buzău, 2002); Anul lui Irod, roman, (Ed. Tempus, Bucureşti, 2003); Mamin, roman, Ed. Editgraph, Buzău, 2010; Moștenirea lui Mamin, roman, Ed. Editgraph, Buzău, 2019.
Traduceri din Aristotelis Fragos, Triin Somets, Marie Cardinal în “Luceafărul” şi “Antares”.
Membră a Uniunii Scriitorilor din România, din anul 2006.
Activitate publicistică:
Eseuri despre Ion Creangă, Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, I.L. Caragiale, Ioan Alexandru, Ion Barbu, V. Voiculescu, Pavel Dan, G. Ibrăileanu, Nichita Stănescu, în „Luceafărul”, „Poezia”, „Oglinda literară”, „ProSaeculum”, „Tribuna”.
Cronici și recenzii despre: Adina Ungur, Adrian Erbiceanu, Adrian Munteanu, Alexandra Mihalcea, Ariadna Petri, Baki Zmeri, Adrian Botez, Ionuţ Caragea, Calistrat Costin, Carmelia Leonte, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivănescu, Claudiu Komartin, Coniţa Lena, Daniel Stuparu, Viorel Dinescu, Echim Vancea, Elena Vlădăreanu, Echim Vancea, Florin Caragiu, George Vulturescu, Ileana Roman, Ioan Pintea, Ion Beldeanu, Ion Stratan, Liviu Ioan Stoiciu, Liviu Nanu, Lucian Alecsa, Luminiţa Suse, Emilian Marcu, Marcel Mureşeanu, Maria Pal, Marius Chelaru, Mihaela Malea Stroe, Victoria Milescu, Monica Patriche, Petru Scutelnicu, Vlad Scutelnicu, Riad Awwad, Rodian Drăgoi, Paul Aretzu, Ruxandra Anton, Spiridon Popescu, Sterian Vicol, Gheorghe Grigurcu, Florin Dochia, Viorica Petrovici, Şerban Codrin, Gheorghe Neagu, Şerban Tomşa, Valeriu Matei, Valentin Talpalaru, Valeriu Stancu, Magda Ursache, Bujor Nedelcovici, Adrian Dinu Rachieru, Alexandru George, Ana Maria Beligan, Apostol Gurău, Aurel Antonie, Aurelia Rusu, Marius Marian Şolea, Constantin Arcu, Dan brudaşcu, Al. Dobrescu, Eugen Uricaru, Florina Ilis, Hanna Bota, Grigore Traian Pop, Ioan Adam, Marius Tupan, Nichita Danilov, Nicolae Breban, Theodor Codreanu, Varujan Vosganian, Horia Gârbea, Viorel Savin ş.a., în „Luceafărul” (rubrică săptămânală din octombrie 2005 până în ianuarie 2008), „Bucovina literară”, „Cetatea culturală”, „Oglinda literară” ş.a.
Referinţe critice:
,,A cultiva sonetul într-o vreme în care poezia capătă o tot mai aiurită formă de existenţă, dusă deseori la simple enunţuri triviale şi, culmea, chiar aplaudate de cei care ar fi obligaţi să ia atitudine, constituie, înainte de orice, o îndrăzneală. Dar prin îndrăzneală nu vreau să se înţeleagă altceva decât o acţiune singulară şi într-un anume fel dificilă.
Şi Valeria Manta-Tăicuţu îşi asumă acest risc şi aş spune că reuşeşte din primele enunţuri să-şi onoreze intenţia; altfel zis, ,,Citeşte, Ulise, şi plângi” devine asemeni unui reper ce face dovada demonstraţiei ei împlinite. Poetul este cel care priveşte realitatea, o scrutează şi-i depistează elementele semnificative.
Şi să nu uităm încă ceva: îndrăzneala Valeriei Manta-Tăicuţu de a-şi provoca cititorii printr-o abordare sigură a formei, fixe a textului poetic. Care reprezintă o excelentă reuşită”. (Ion Beldeanu)
,,Cine se aventurează spiritual-odiseic şi crede, citeşte şi purifică plângând-citind lumea, dimpreună cu Ulisele lucid al Valeriei Manta-Tăicuţu, poate ajunge să trăiască, spiritual, o experienţă paradoxală – de dincolo de seismele cumplite ale vizionării / viziunii: să-şi dorească, din punct de vedere estetic, apocalipsa la zi!” (Adrian Botez)
,,La marginea dintre realitate şi ficţiune, ,,Anul lui Irod” de Valeria Tăicuţu, propune explorarea, cu mijloace prozastice moderne, a unui teritoriu atât de aproape nouă.
Cu un simţ al detaliului foarte bine pus la punct, Valeria Tăicuţu face o trecere subtilă în revistă a lumii contemporane, mereu în pragul dezastrului, al dezintegrării, dar mai ales al suprimării individului. De fapt, pe acest lucru pariază, cu succes, spunem noi, autoarea: dezintegrarea morală a individului supus terorii puterii, mereu în ofensivă.” (Emilian Marcu)
,,Volumul Regatul baroc cred că poate fi privit ca o conlucrare între logos şi tăcere, într-un fel de a vedea lumea, de a o vâna şi absorbi, cu o privire modernă care nu şi-a pierdut însă arhaica inocenţă şi nu s-a vindecat de spaima de a fi numai om.
Metafora-cheie din carte, menită să sugereze o frământare perpetuă şi chinuitoare, ar fi a nisipurilor răsucite-n rugul vremii. Din prizonieratul acestei frământări seci, sterile, echivalente unui prezent istoric extins, defavorabil convieţuirii, nu se poate ieşi nici măcar prin odisee sau mit, pentru că ceea ce s-ar fi putut numi conştiinţă mitică a intrat în desuetudine. Un pragmatism sălbatic şi incurabil pare să fi pus stăpânire pe lume, locuitorii regatului au prins şi deprins gustul sângelui şi-al luptei, de aceea temerare sunt atât privirea prin prisma ochiului arhaic cât şi ruga de a fi de-o veşnicie cu mitul pentru care optează Valeria Manta-Tăicuţu.” (Mihaela Malea Stroe)
,,Cartea Valeriei Manta-Tăicuţu, ,,Citeşte, Ulise, şi plângi”, cuprinde 130 de sonete, ceea ce rimează cu o performanţă în sfera virtuozităţii…
Avem de a face cu un discurs poetic scrâşnit şi vizând polemic pseudovalorile vremii nefaste pe care o traversăm. Societatea contemporană poetei nu mai are nimic sfânt şi statornic. Miturile şi crezurile morale se degradează galopant. Adevărul e strivit sub copitele civilizaţiei tehnologizate până-n măduva oaselor, ori, în cel mai bun caz, pus în lanţuri. Prosperă kitschul, surogatul, artificialul, orgasmul social mimat, tupeul deşănţat şi agresiv, impostura neruşinată, miasmaticul scăpat de suborice control. Comunicarea de orice fel, dar îndeosebi cea pe lungimi de undă afective, ţine de domeniul iluziei clasate. Verbul de factură onomatopeică a uzurpat supremaţia limbajului articulat.
,,Citeşte, Ulise, şi plângi” dovedeşte şi prin pana strălucită a Valeriei Manta-Tăicuţu perenitatea sonetului”. (Ion Roşioru)
,,După o primă incursiune în lumea ficțiunii, în ,,Zece la puterea infinit”, în ,,Anul lui Irod” autoarea alege din nou genul SF. Recurgerea la infanticidul lui Irod cel Mare, rege al Iudeii între 40-4 î.e.n. într-o cheie modernă, în siajul unei lumi plutind într-o atmosferă colorată a orwellian, nuanţată cu angoasele / temerile şi „instrumentele sociale” ale secolului nostru, în care ideologiile şi manipularea au atins cote de un rafinament aparte.
Pornind de la una din întrebările cele mai angoasante pentru fiinţa umană, „mai sunt eu liber”, autoarea construieşte o lume deviantă, în care noroiul, abjecţia, aberaţia, anormalul, ura îngemănată cu spaima ameninţă să acopere până şi sufletele celor mai buni.
Un roman care, dincolo de atributele lui calitative, readuce în mintea noastră destule întrebări”. (Marius Chelaru)
Alte referinţe critice: Ion Beldeanu, Nicolae Colceriu, Ionel Necula, Ecaterina Ţarălungă, Dumitru Pricop, Felix Nicolau ş.a.”
