De-ai noștri! – Artemiza Asănache – Măștile (1)
JOC
Eram numai
mâini…
și brațele dansau
cu umbra mea.
Gesturile degetelor
au desenat un
contur
semănând
cu destinul.
CÂND?
Nu ți-am spus
Niciodată că
Veșnicia poate
depinde de
clipa aceasta?
RĂTĂCIRE
Se aude respirația
Pământului.
Cu dinții
crispați de neființă
oamenii
mușcă din cer.
Carnea
ne doare.
Sângele
izbucnește
în valuri
crud și cald.
Tu, pe tine
nu poți să te
regăsești…
DUMINICĂ
Clopotul cheamă
iar, după
o zi obosită,
sufletele la
liturghie.
Vântul poartă
cântecul lui
în gol,
căci nimeni
nu se mai
închină
în fața icoanelor
înnegrite de
veghe.
Îngerii coboară
pe pământ
să aducă
pacea.
NERVI
Fiarele nu mai au
colți și pădurile și-au
pierdut visele.
Frunzele strigă
în zadar,
căci stejarii nu
mai sunt martorii
poveștilor de altădată.
Lumânări
tremurânde
ard în altare sângerii.
În nervii uzați
ai acestei planete
se aud pulsând
zorile
spre care infinitul
aleargă
în zadar.
EXERCIȚIU
Am încercat să
număr stelele
și de fiecare dată
lipsea una.
Am întrebat atunci
firul de iarbă
și mi-a spus
să aștept.
Acum, exersez.
Am încercat
să ating
un strop
de lumină
și valurile mării
m-au ocolit.
Am întrebat atunci
roua și mi-a spus
să desenez
frunzele uriașului Pom.
Apoi, am cântat
Viața.
Am încercat să fiu
mai presus de
inima Ta, Doamne,
și acum, barba
îmi ajunge până
în țărână.
Cocoșii au cântat,
iar candela
s-a stins.
De atunci exersez.
TĂCERE
Nisipul cădea
clocotind
peste sticlele
sparte
mirosind
a strigăt de timp
sugrumat…
Caii înstelați
dădeau de știre
o naștere…
SĂRBĂTOARE
S-au rumenit
spicele și câmpul
tresare de dulcea
povară.
Țărâna sărută
repede, dușmănos
cămașa de in
a înserării, iar
oamenii aprind
focurile sfinților.
Miroase a
pâine caldă.
NINSOARE
Ninge cu lacrimi
cristale
peste copacii
înmărmuriți…
Ninge cu diamante
imaginare
peste casele
posomorâte,
peste oamenii
ciopliți în asfalt…
Ninge cu petale
de vis
peste crizantemele
ofilite…
Ninge cu lumină
de aur
peste sufletul meu.
CĂUTARE
Pe scaunul din
colțul camerei goale
stătea cuvântul.
Miraculos,
o dată cu
deschiderea
ferestrei, a dispărut.
Acum, unde
să-l mai caut?
