Fărădelegea lui Călin – SolD
Dacă începea războiul, cu cine?
Cutremure, inundații, alunecări de teren, incendii ca la australieni, invazii, pe-astea cine le poate duce? Nu suntem în stare să venim de hac unei invizibile particule…. Preocuparea nu este însă pentru medicație, pentru leacul miracol, ci pentru cât suntem de pregătiți să ne organizăm. Deloc. Ne paște focul și ne lasă pe drumuri, s-aducă 100.000 de pompieri și nu fac față. Vine cetățeanul și pune o căldare de apă pe el și-i vine de hac. Ne fuge pământul de sub picioare. Cu 100 de utilaje și nu poți interveni. Pune omul mâna pe târnăcop, lopată, roabă și mută muntele din loc? De unde? El nu știe nici măcar ce-a alea. Vine apa mare într-o noapte. Sare în ajutor armata, protecția civilă, degeaba. N-au unde reloca atâta volum de lichid, aduc saci cu nisip, cine să-i descarce și să-i facă dig, ăia care merg la sală, cei care după douăzeci de ridicări de gantere le-a murit mușchiul? Moșii, babele, fandositele de pipițe? Țiganii? Da’ vine cutremurul ăla mare. Rade jumătate din țară. Supraviețuiește cine poate. Rămașii n-au pus mâna în viața lor pe un bolovan să-l mute de ici până colo, n-au făcut în viața lor un foc, n-au prăjit un ou, n-au tăiat un lemn, n-au…. Să mai construiască de la zero?
Se pune de război. Ți se atacă țara. Ai doi trompetiști, doi, la simulatoarele de zbor, doi la poligonul de tragere, doi la paza unităților dezafectate, doi…. Mai sunt și dislocați în altă țară. Chemi la oaste. Pe cine? Smardoiașii care n-au dat în viața lor bună ziua la nimeni, la ei te aștepți să îmbrace uniforma de doi lei, să asculte ordinele, să le ducă la îndeplinire? Pe cei trecuți de 50 de ani cărora le curge seul de pe burtă și-au uitat de când n-au mai făcut un culcat semi regulamentar?
Iată de ce avem azi un popor indisciplinat, un popor ignorant și un set de legi care tot trenează aplicarea osândei binemeritate de infractori, care tergiversează și condiționează judecata definitivă ani și ani. Mie mi-a fost tot timpul frică să nu calc strâmb, mi-a fost teamă totdeauna de lege, dar m-am și încredințat că mă poate apăra de toate cele rele. N-am putut trece peste amărăciunea de-a privi în jur și-a constata, aproape profetic, că ne paște anarhia și la final pieirea….
Nu știu cum să măsor specificațiile Art. 241 în zona unui adaos prilejuit de o decizie a ÎCCJ când se renunță la măsurile preventive pentru viciul de procedură denumit ,,neverificarea… legalității și temeiniciei arestării preventive”. Ca pe o idioțenie, ca pe o reamintire, ca pe o scăpare, o neîndeplinire a sarcinilor atribuite celor cu putere decizională? Sau ca pe un abuz? Fiindcă nu pare altfel și nu este. Se vedea din prima clipă. Omoară omul, îl supun la cazne și privațiuni, îi terfelesc numele și renumele, îl extrag din viața ordinară de zi cu zi și-l osândesc la o pedeapsă nemeritată. Importanța termenelor fixate pentru încetarea erorii judiciare – 60 zile/matur, 40/ minor 16-18 ani și 30 zile/minor 14-16 ani -, pică, am văzut și citit până unde pot ajunge succesiunile de excepții, până la 5 ani sau o reluare a tuturor într-un nou ciclu. Celelalte variațiuni se știu din Codul Penal: la renunțare, suspendare, amânare, încetare, achitare, toate chiar nedefinitive. Prevențiile încetează și-n momentul în care se condamnă inculpatul. Al. 1 secund suferă de o gravă pierdere a memoriei legislatorului, scrisese deja că la data maximă încetează și arestul preventiv, și cel la domiciliu. Al. 2-4 se referă la ordonanța sau încheierea punerii în libertate, la întocmitori, la prezențele obligatorii și înmânarea unui duplicat inculpatului.
În afara alternativei de eliberare există posibilitatea înlocuirii cu mai relaxate ori mai dure. Al. 1 repetă în linii mari ideea generală a revocării măsurii preventive. Al. 2 diminuează efectele acestora trecând la o treaptă inferioară. Al. 3 le înăsprește, din ușor la greu. Al. 4 se complace în ițele sedentare ale sistemului, cine pe cine anunță, cine are responsabilitatea sesizării și aprobării. Al. 5 fixează procedura la adresarea în scris cererii. Dar nu fără dosarul cauzei sau copia acestuia, ambele cu certificatul de grefă al parchetului, la Al. 6. De la Al. 7 până la 13 morișca uzului procedural. (Art. 242)
