Propoziții pretențioase – Amarai
Se umflă plămânul…. Sub influența bucuriei.
Cei doisprezece ani de studiul materiilor au produs un mic nimic, oricând dispus să preia mărunțișuri și să le poate o vreme. Porții de mic dejun din electricitate, matematici, câteva felii de fizică, firimituri de limbi străine (cu totul) și un prânz, departe de amiază, doar unul, cu delicii muzicale. La cină (până acum toate) lene și nepăsare. Te trezești cu gândul la ele și adormi într-o inerție totală.
Starea euforică nu se cade unui neștiutor, însă numai el se poate detașa de povara grea a atenției. Iată deci la ce se rezumă ,,cariera” mea de muritor.
A doua zi, marți, la treabă. Se îndurase contractantul, prin domnul inginer, să dea soldatului prima sarcină. Demolarea în interior a structurilor vechi, alocate în special tăurașilor. Îi ,,admirasem” în ocolul atașat grajdului 1 al rândului din dreapta. Ați văzut prin filme. Mi s-a confirmat acum șapte ani în urmă că Independența și ,,Bragadiru” Buletinului secund de București sunt structurate identic. Boi, vaci, porci, găini și curci plouate sunt încolonate de-a stânga și de-a dreapta unui drum circulabil între ele. La colegul Becker, la Moara Vlăsiei.
E fantastic, la 20:22, 23.03.2020, Antena a treia mă duce o clipă la Florești! Cică-i lumea sănătoasă. Dar-ar!
Așa. Tocmai în acea zi de 07.1988 (încă nu se declanșase lanțul coincidențial). Spart de betoane, degajare de moloz. Stânga nu-i o mână căreia să-i acorzi toată atenția, mâna cealaltă imprimă putere. Crezusem cu tărie. Bandajul improvizat pentru policar crease impresia posibilului. Dezmințire la prima, a doua și a treia lovitură. Durere seacă de secat până la os, senzații instantanee de vărsat vezica-n echipamentul militar. La care ,,amicii” au căutătură rea, te dau deoparte, sunt acolo cu un scop, să-și arate mușchii și să se mândrească etalându-i. Campionii vi i-am desemnat. Făcându-mi astfel rost de un indulgent suficient pe pontajul zilnic. Fiindcă nu puteam pretinde, continuând să citesc la umbră, remunerație. O simbolică sută îmi intra, a doua, după 1 august în patrimoniu, unul căruia nu-i puteai prospecta cuantumul. Ființarea și conturarea lui nu erau garantate nicicum. Am aflat la final când pe numele fiecăruia….
Pierdusem doar patru zile din efortul colectiv încercând să găsesc în evoluția ,,digitală” un reviriment, curățarea și verificarea păreau să mă contrazică, senzațiile de pulsație, culoarea nefirească, durerea la orice atingere mă situau în plină infecție. În a șaptea zi se întețiseră toate, iar aspectul gălbui…. La dispensar. Soldatul universal plasat la muzici, scrisori, furierat, bibliotecă și sanitar mi-a scris o țidulă, iar comandantul grupei lui Negru….
O arătare de om, o idee cu privire încrucișată discret, disculpat de treburile curente, amiral peste fluiditatea apei, de la intrarea în sat până în marginea opusă. El m-a-ndrumat, ca un vulpoi – conformație facială și comportamentală -, pe cât de mic, pe atât de parșiv, la cabinetul medical. Decisesem de cu seară să recurg la măsura extremă: extragerea restului de unghie. O drăguță asistenta, dac-aș fi fost cu câțiva ani mai mare…. ,,Pentru atâta?” Și m-am lăsat ei pradă.
Amețitor. Eteric. Intervenția ei mă leșinase, trezindu-mă lac de sudoare, cu unghia la pachet și bandajat. ,,Până te-nsori îți trece!”
