Cenaclul Alexandru Sihleanu – 29 Februarie 2020
SUNT UN CÂNTĂREȚ VISĂTOR, LASĂ-MI DORUL CĂLĂTOR
Sâmbătă, 29 februarie, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit cu scriitori din Buzău în foaierul instituției la un eveniment editorial, lansarea volumului CARTEA SUFLETULUI MEU, Amanda Edit, 2020, autoare Ecaterina Chifu.
Moderatoarea evenimentului Paulina Georgescu: „Bună ziua și bine ne-am întâlnit în această zi binecuvântată de Dumnezeu. CARTEA SUFLETULUI MEU. Nimic nu este întâmplător. Nu știu momentul când am cunoscut pe soții Agheană, și nici pe dna Ecaterina Chifu. Dar drumurile noastre s-au intersectat… Și sigur trebuia să ne întâlnim. O scriitoare și-un artist. Doi oameni plini de sensibilitate și frumos. Iubirea ca temă este prezentă în multe dintre scrierile dnei Chifu. Și această carte s-a născut tot din iubire. Iubire pentru cel care ne încântă sufletele și ne purifică prin muzica lui, dl Manea Agheană. Am stat alături de dânsul la evenimentele de la ASCIOR. Am fredonat melodiile odată cu el, atunci când îl filmam live. Dar niciodată nu l-am simțit mai liber, mai detașat, mai spectaculos, ca la Coșereni. Un eveniment organizat de către dl ambasador și poet George Călin și dl primar Lucian Tudorache. I-am simțit sufletul cum sălta de fericire. A produs exuberanță în jur. Toți l-au aplaudat. Atunci mi s-a confesat, mi-a zis că într-adevăr s-a simțit altfel, s-a simțit liber, dincolo de rigorile pe care unele evenimente i le impunea. Mă întrebase ce cântece, ce repertoriu să aleagă… Eu i-am dat liber. I-am spus să o facă cum știe el. Aveam încredere că va fi bine. Și a fost. Cunoșteam scriitoarea, cunoșteam și artistul. Treptat am început să cunosc și pe cea care îi stătea alături artistului. Din culise o vedeam cum se bucură și îi dă curaj. Mereu numai zâmbet. Nu trebuie să fii psiholog ca să observi că există o comuniune puternică între cei doi. O descărcare de unde. Deci cunoșteam toate cele trei personaje. Cartea putea să nu-mi stârnească curiozitate. Credeam că știu totul. Dar nu am știut. Talentul unei scriitoare, în arta descrierii, îmbinat cu povestea de viață a artistului Manea Agheană, m-au făcut să citesc cartea într-un timp foarte scurt. Nu i-am mai dat drumul din mână. De remarcat că tot timpul este o strânsă conexiune între om și natură. Între starea lui sufletească și natura înconjurătoare. Aceste descrieri dau cărții un farmec aparte. Deja m-am imaginat copil, când m-au adus prima oară părinții și pe mine în târg să-mi cumpere haine de școală. Cum eu, copilul care cunoștea doar ulițele satului, am văzut dintr-odată un târg, un orășel de provincie, a cărei măreție pe-atunci mi se părea incomensurabilă. Despărțirea de satul natal, plecarea la un liceu într-un oraș îndepărtat, dar plin de romantism, acolo unde se afla și teiul lui Eminescu, au făcut-o pe autoare să intervină cu întregul ei suflet, îmbrăcând povestea unei vieți cu o haină literară frumoasă, deosebit de sensibilă… „Sufletul lui era ca o vioară care făcea să se reverse din ea sunetele sublime ale unui cântec pe care-l avea mereu în minte, oriunde se afla.” Trece apoi la Școala de Miliție din Câmpina, care deloc nu pare să fie întâmplătoare. Căci fata visurilor sale nu avea cum să-i apară altfel. Repartizat să muncească exact în orașul unde Zâna, care avea să-i lumineze viața, își începuse, proaspăt, serviciul. Se pare însă că munca de milițian nu era ceea ce artistul căuta. Chitara și vocea îi erau mai la îndemână. Cânta, și prin muzică se elibera. Povestea de dragoste a celor doi este dusă până în absolut. Nu este doar ce își imaginează autoarea. Este realitatea unei iubiri, a unei iubiri care dăinuie, care dă putere și vindecă. O poveste de viață pe care Ecaterina Chifu o îmbracă în metafore, o face să o percepem și să trăim și noi această imensitate a unei iubiri ce trece dincolo de spațiu și timp. Dar din păcate, aici este o realitate. Este povestea unui artist care duce lupta cu cancerul, tocmai când viața îi era mai frumoasă și mai împlinită. Eu știu că este un luptător, știu că iubirea poate „răsturna munții”- foarte bine a punctat o scriitoare la cenaclu, când i-a spus artistului că toate acestea pot fi încercări. „Sunt bolnav, dar mă tratez”. Acesta este crezul unui luptător. Și ca atare trebuie „să trăiești fiecare zi, ca și cum ar fi ultima.” Frumoasă carte. Pe bună dreptate „Cartea sufletului meu.” O scriitoare și un artist au umblat la coarda noastră sensibilă, ne-au făcut să trăim fiecare moment. Doar că aș fi vrut să fie doar o poveste, doar un subiect de roman. În paginile ei este viața unui om, a unui om pe care îl îndrăgesc, pe care îl admir, care duce lupta cu cancerul. Aș vrea ca puterea rugăciunii noastre colective să dea forță, să ajungă până acolo Sus, căci… „acolo unde este iubire, coboară și Dumnezeu. O invităm pe dna Nina Beldie.”
Nina Beldie: „Poveste despre o chitară cu suflet. Am auzit recent, la o emisiune de cultură pe TVR 3, că o carte este „o casă a spiritului”. Potrivită zicere și pentru cartea pe care o lansează astăzi doamna Ecaterina Chifu. CARTEA SUFLETULUI MEU trimite cititorul la destinația în care viețuieşte textul propus – în sufletul autoarei. Lucrarea lansată astăzi, dedicată dlui Manea Agheană şi soţiei sale, Frusina Agheană, abordează mai multe planuri: temporal, social, spaţial, cultural, uman. Reperele spaţiului temporal sunt copilăria personajului, adolescenţa, tinereţea, maturitatea. Copilăria vine cu lumina ei inegalabilă, pornind de la naşterea pruncului care va fi binecuvântat cu numele de Smarandache, nume cu rezonanţe străvechi în onomastica românească, derivate din Smaranda, nume cu origini în “smaragd”/ „smarald”- piatră preţioasă transparent, strălucitoare, de culoare verde, cuvânt folosit de greci pentru numele masculin Smaragdos şi pentru cel feminin Smaradge. În latină găsim „smaragdus”, mai găsim cu origine semitică „maragdos”, corespunzând cuvântului de origine ebraică „barequet”, având semnificaţia strălucire. Deci, cu bucurie luminoasă, strălucitoare, a fost întâmpinat în familie pruncul ce avea să primească prenumele „Smarandache”. Planul temporal al cărţii este o sumă de secvenţe ale timpului şi timpurilor, cu elementele caracteristice fiecărei etape, îmbinându-se cu planul social, reliefând trăiri specific unei epoci: gânduri nerostite de frica de a nu fi „pârât” autorităţilor vremii, frica aceea pe care în copilărie o numim „Bau-bau”, mai târziu devenind durere, neputinţă, copleşire, disperare. lipsuri şi neajunsuri, precum şi întâmplări frumoase, care au bucurat sufletul personajului. Planul cultural adună repere privind locuri văzute de personaj, vizitate, obiective culturale, istorice, reprezentând un minighid realizat de autoare, pentru cititorul care ar putea străbate vreodată aceleaşi drumuri cu Manea Agheană. Mai reliefează dorinţa personajului de a afla, de a-şi îmbogăţi averea minţii şi a sufletului. Planul uman oglindeşte caleidoscopic frământările specific fiecărei vârste, schimbările din viaţă, trăite în urma unor decizii personale, ori determinate de diferite contexte, asumarea cu toate urmările ei. Şi mai este prezentă aici chitara-pasiunea de o viaţă a personajului. Găsim „îmbujorarea”, manifestarea bunului simţ, un fel de floare din ce în ce mai rară în timpurile noastre, aşa încât s-ar cuveni a fi declarată monument al naturii umane, ocrotită ca şi bunul simţ, prin lege, chiar şi nescrisă! Îmbujorarea Zânicăi în momentul în care l-a cunoscut pe Manea, cea din momentul primului sărut, cea din momentul în care a fost prezentată viitorilor socri. Şi tot aici găsim IUBIREA, iubirea nealterată de timp şi timpuri, de griji, de neajunsuri, de dezamăgiri, de necazuri, de pierderi, iubirea împlinită prin copii, cei care au datoria de a duce mai departe valorile acestei iubiri, rotundă şi clară ca cea mai desăvârşită perlă. Se conturează în cartea doamnei Ecaterina Chifu două cărţi. Una a autoarei, care consemnează cald, empatic, cu sufletul meu prezent în cuvânt o biografie a unui om bun, frumos şi modest, carte care face o radiografie a unui cadru de viaţă însufleţit prin trăirea celor două personaje vii şi frumoase, Smarandache şi Frusina Agheană, numite cu alint duios de către cei dragi, Manea şi Zânica. Scrisă simplu şi apropiat de cititorul care va avea curiozitatea de a afla cine este Manea Agheană, chitara cu suflet de la diferitele evenimente cultural, OMUL care ne-a tot dăruit cântece din inimă, fără să ceară, fără să aştepte nimic în schimb. OMUL care colorează cu darul său un timp gri pentru cultură, împiestriţat de mult kitsch, de false valori, de „vedete” de duzină… Este o carte menită să vorbească prezentului despre o prezenţă vie, lucru rar întâlnit. Zicem de bine despre semeni ai noştri după ce nu mai sunt. Cât sunt prezenţi în viaţa noastră, n-avem timp. Nu ne lasă orgoliile, concurenţa nătângă şi micimea sufletească. Felicitări pentru demers, dnă Ecaterina Chifu! A doua carte este cea pe care o scriu în interiorul primei cărţi chiar personajele din povestire. O carte despre şi pentru viaţă, despre luptă, despre durere, despre bucuria de a fi un singur suflet, despre o iubire mai puternică decât timpul, despre alinare, mângâiere şi zâmbet care ascunde lacrima. O carte despre o iubirea lor, ca o boabă perfectă de perlă. O poveste care picură pe strunele chitarei cu suflet: „Şi totuşi există iubire/ Şi totuşi există blestem,/ Dau lumii, dau lumii de ştire:/ Iubesc, am curaj şi mă tem!”
Paulina Georgescu: „Vă mulțumim pentru cuvintele frumoase. Îl invit pe Edi Macovei să ne încânte cu vocea și chitara sa”.
Eduard Macovei: „Prima melodie, compoziție proprie, Mama, versuri Doina Bezea. A doua melodie, compoziție proprie, Tu ești poet, versuri Alexandru Vlahuță. A treia melodie Pământul deocamdată, (Mircea Vintilă).”
Paulina Georgescu: „O ascultăm pe dna Valeria Popa”.
Valeria Popa: „Despre nemurire. Auzim adesea, în viață, că Dumnezeu lucrează prin oameni… La mare nevoie, ne trimite un înger – un OM – care suferă și se bucură de aproapele lui. Scriitoarea noastră râmniceancă, cu un suflet mare, dna Ecaterina Chifu a dorit să amintească lumii importanța în viață a iubirii, povestea de iubire ca formă de existență, ale personajelor din carte – Manea Agheană și familia sa. Ce îndemn mai înălțător mai poate izvorî din dragostea, suferința și implicarea prin care au trecut și trec zilnic? Ce-i pasă vântului dacă o floare e ruptă înainte de a înflori deplin? Ce-i pasă trecătorului dacă în mersul lui vede omul îndoit de durere? Aude el oare strigătul de suferință, aude el oare lacrimile familiei? Manea Agheană este un artist autentic. Este un OM cu majuscule. Aceste deziderate încep să dispară în ziua de azi. Bunul Dumnezeu a făcut, însă, ca asemenea oameni să mai existe printre noi, suflete curate lăuntric care suferă cu cel lovit de soartă odată cu el. Această soartă, ne convine sau nu, ne poate lovi pe oricare dinte noi, pe cei dragi ai noștri. CARTEA SUFLETULUI MEU este un strigăt către cei cu suferințe mari, neștiute de nimeni. Într-un pasaj din carte autoarea spune: „ochii cântărețului Manea radiau de fericire văzând încântarea de pe chipul participanților la orice întâlnire culturală”. Abia atunci lumea a înțeles că artistul, împreună cu nelipsita lui soție că acolo se întâmplă un miracol. Manea se bucura că se vede acolo, în mijlocul prietenilor, cu cântecul lui, participând efectiv la acest moment cultural. Este un fidel membru al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”. Oricând a fost solicitat a venit, dar numai Dumnezeu a știut în ce condiții și cu ce efort! Diplomele și medaliile obținute i-au răsplătit din plin efortul artistic, recunoscându-i-se valoarea. Bucuria, prețuirea și cuvintele calde au fost și vor rămâne un exemplu de prietenie. Îl ajută și chiar îl încurajează ca artist. Suferința trubadurului, povestea lui de viață, iubirea soției și a copiilor lor, îl hrănește emoțional și-l ajută ca tratamentul foarte greu să-l resimtă mai ușor. Acest îndemn și aceste cuvinte calde îl vor trece în nemurire. Aplecarea cu sinceritate asupra vieții unui OM face ca scriitoarea Ecaterina Chifu să merite toată lauda și felicitările noastre. Multă bucurie familiei Agheană și multe realizări. Poporul nostru are multe învățături, printre care și aceste cuvinte de speranță: „După ploaie și furtună, mai vine și vreme bună”.
Paulina Georgescu: „O invităm pe scriitoarea Ioana Ilie:”
Ioana Ilie: „Vă îmbrățișez, cu drag! O mare bucurie, să mulțumesc lui Ștefan, că mă aflu aici. Despre carte: fără iubire, nimic nu are sens. Dedic dlui Manea Agheană, care este un monument de modestie, cu ocazia lansării CARTEA SUFLETULUI MEU poezia Soarele cât e de mare „Soarele cât e de soare,/ Nu e mândru când răsare,/ Soarele cât e de sus,/ Nu e mândru la apus./ Luna, cât e ea de lună,/ Nu se crede cea mai bună./ Marea, cât e ea de mare,/ Le știe pe fiecare,/ Cât de singuri sunt și cum,/ Nu au împreună drum./ Stau de strajă și veghează,/ Ziua, noaptea luminează..”
Paulina Georgescu: „Îl invit pe dl Mihail Constantinescu”.
Mihail Constantinescu: „Dlui Manea Agheană cu ocazia lansării unui volum dedicat d-lui de dna Ecaterina Chifu. Răsună vesel cântec prin poieni,/ Se-mbracă-n aur codrii râmniceni/ Și râde vesel soarele-n ferestre./ E ziua menestrelului din Dedulești./ Exultă iar suav parfum de floare,/ La Centrul Cultural e sărbătoare/ Și ziua trece vesel prin platani./ Noi îți rostim maestre:/ La mulți ani! Doamnei Ecaterina Chifu: Azi Chifu Ecaterina/ Ne invită în grădina/ Unde vesel înfloresc,/ Într-un chip dumnezeiesc,/ Ca florile în poiană/ Titina, Manea Agheană.”
Paulina Georgescu: „O invit pe dna Safta Leaută.”
Safta Leaută: „(Dnei Chifu) O salut cu multă stimă,/ Chiar dacă mi-a pierit cheful,/ Fiindcă n-am găsit o rimă/ Să o împerechez cu Chifu. Artistului și consăteanului meu Manea Agheană îi dedic poezia Trăiește clipa din volumul Plânsul dintre nopți.”
Nicolae Constantinescu: „Epigrame dedicate dlui Manea Agheană: Chiar pe strune de chitară,/ În acord de primăvară/ Ne încânți cu vocea ta/ Manea, dar nu cu manea! ; Cu chitara fermecată/ Și o voce minunată/ Alungi iar monotonia,/ Agheană, jos pălăria! (Dlui Manea Agheană atunci când a fost prima oară lector la cenaclu) Azi din strună de chitară,/ Când ne cântă e artist./ Uite-l, pentru întâia oară,/ Manea, nou epigramist!”
Dumitru Hangu: „(Lui Manea Agheană, 8 Martie la Boldu) De ziua ta, soție dragă,/ Nu mă fac că plouă!/ De voi da chenzina-ntreagă/ Am să-ți iau o sapă nouă!”
Paulina Georgescu: „Îl invit pe dl Manea Agheană pentru un moment muzical.”
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a încântat audiența cu melodiile Și totuși există iubire (Tatiana Stepa), La fereastra ta (Semnal M), Să cântăm, chitara mea (Dan Spătaru). Mulțumesc dnei Ecaterina Chifu, mulțumesc celor care au colaborat la carte, mulțumesc dnei Nina Beldie, dlui Vasile Ghinea și închei cu o epigramă proprie: Dac-o fi să nu mai fie,/ Ața vieții de s-o rupe,/ Mă duceți la mănăstire,/ Lumea moaștele să-mi pupe.
Paulina Georgescu: „Îl invit pe dl Costică Drîstaru.”
Costică Drîstaru: „Câteva rânduri despre scriitoarea Ecaterina Chifu. Am cunoscut-o mai bine pe dna prof. Ecaterina Chifu cu prilejul lansării volumului Prin luminile din Țara Luanei, volum pe care l-am citi cu multă plăcere. Dna prof. este o scriitoare talentată, o remarcabilă observatoare a vieții din care își extrage personajele pe care le introduce în carte cu mare acuratețe. Scrie cu talent și sensibilitate are o bogată documentare culturală, turistică, dar și cu tematică de dragoste. Aici mă refer la volumul Prin luminile din Țara Luanei, care m-a captivat îmbinând narațiunea cu stilul epistolar și cel al unui jurnal intim al Sorinei. Țara Luanei redă cele mai frumoase locuri din județul Buzău și chiar județul Vrancea: obiective turistice, monumente istorice, rezervații naturale prezentate foarte atractiv. Personaje reale și imaginare își aduc aportul la prezentarea cât mai fidelă a zonelor pe care cred că le-a vizitat. Și eu am vizitat câteva dintre ele, de pe valea Buzăului și am rămas foarte impresionat de bogățiile naturale, de vestigiile istorice ale județului. M-a impresionat descrierea orașelor din Croazieră pe Mediterana, îmbinând stilul literar cu cel jurnalistic și științific, descriind zone dintre cele mai frumoase, care te îndeamnă să le vizitezi. În ce privește Orfeu pentru eternitate dna prof. Ecaterina Chifu ni-l prezintă pe acesta ca un erou antic care ajută oamenii să aspire la nemurire, la purificare. Cât privește Fiica unei mame-copil, putem trage multe concluzii: despre apariția copiilor, iubirea, creșterea lor, dragostea de mamă. Dna prof. este un activ colaborator a revistelor buzoiene și nu numai. D-ei are o bogată activitate literară în care abordează teme diferite. Astăzi dna prof. ne prezintă un nou volum de suflet, CARTEA SUFLETULUI MEU, de data aceasta un personaj real, pe care-l cunoaștem foarte bine. Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate și putere de muncă, să ne încântați și pe viitor cu cât mai multe opere. La mulți ani doamnelor cu ocazia „Mărțișorului”.
Paulina Georgescu: „Îl invit pe dl Dumitru Sandu.”
Dumitru Sandu: „Vreau să vă-ncânt cu o poezie Hrană pentru suflet, autoare Mariana Păduraru: „Deseori din mers ne luăm dejunul/ Și alergăm grăbiți spre nu știm unde,/ Dar dintre noi a înțeles vreunul/ Ne avântăm în lucruri muribunde.// La prânz uităm de suflet și de noi/ Nu avem timp nici să privim la ceas./ Ne dezbrăcăm de suflet și rămânem goi/ Fără să știm din viață cât ne-a mai rămas.// Și ne-amintim apoi că este seară/ La cină două mere-avem pe masă,/ Dar n-avem timp să le mâncam în tihnă/ Orgoliu. Timpul. Gândul nu ne lasă.// Să ne vorbim… nu-i timp nici pentru asta/ Paradoxal sau nu, i-adevărat-/ Noi pentru suflet am închis fereastra/ Și s-o deschidem parcă am uitat.// Pe la un timp, albim de-atâtea gânduri/ Ce au rămas orfane undeva,/ Iar anii, cele patru anotimpuri-/ Rămân doar o poveste de cândva.// Să ne-așezăm la masă cu iubirea/ Și sufletul mereu să îl hrănim/ E ceea ce ne-nnobilează firea-/ Suntem decât aceea ce iubim!”
Paulina Georgescu: „Dăm cuvântul autoarei, dna prof. Ecaterina Chifu.”
Ecaterina Chifu: „Am scris această carte pe nerăsuflate, în luna septembrie, inspirată de fragmente biografice povestite succint de ambii protagonişti: soţii Agheană. Când am promis că voi publica scrierea, m-am gândit să pun în valoare un talent deosebit, mai ales că dl vrea să ne lase în suflet ceva din el însuşi, la fiecare întâlnire artistică şi cântă ca un adevărat artist. Cred că doar gândirea pozitivă va declanşa creşterea energiei vitale, și care va duce la vindecare. E dureros să sufere cineva de „boala tristeţii şi a singurătăţii” cum o numea Marin Preda. Dar cine ar putea potoli dorul unui părinte de copiii plecaţi, dorul atâtor părinţi români ce suferă de „boala tristeţii şi a singurătăţii”? Mi-a fost uşor să o scriu, căci eu cunosc şi îndrăgesc aceleaşi locuri ca şi eroii: frumoasa Vale a Râmnicului, un ţinut de vis, sub luminile verii, bulevardul cu castani din Buzău şi Parcul Crâng, „poetic labirint”, care ne înfioară cu frumuseţea lui, Mânăstirea Ciolanu, din comuna mea, Tisău, cu drumul la schitul Cetăţuia, un loc încărcat de o energie aparte, căci acolo, în Ţara Luanei, comunicăm toţi cu Divinitatea, frumoasa Valea a Buzăului, cu înălţimile lui albastre şi mereu încântătoarea Vale a Prahovei. Dar cel mai mult am vrut să scot în evidenţă frumuseţea unor suflete, iubirea lor care le-a schimbat destinul. Iată că talentul dlui Manea i-a scos în calea fiinţa iubită, fericirea. Nu am scris pagini de proză intimistă, ci am pus valoare pe sentimente, căci doar ele contează în viaţă, nu goana după bunuri şi avantaje materiale. Nu putem să redăm cu adevărat frumuseţea iubirii în cuvinte, dar ştim că există câmpuri vibraţionale între membrii unei familii, că se transmit astfel gânduri şi sentimente, că ochii pot transmite informaţii prin fascicole luminoase, particula de lumină intră în alcătuirea oricărei fiinţe. Eroul este un exemplu demn de urmat, căci luptă pentru supravieţuire. De aceea, nu trebuie să ne lamentăm pentru o banală durere de cap, căci în lume există foarte multă suferinţă. Sper că demersul meu îl va ajuta pe dl Manea, că Dumnezeu va face un miracol şi va fi din nou în deplină sănătate, căci avem mare nevoie de el la orice eveniment cultural”.
Paulina Georgescu: „Încheiem evenimentul de astăzi cu muzica dlui Manea Agheană.”
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a încheiat evenimentul cu o melodie… cu întrebări, Viața noastră, unde e?, Zaraza, Hai acasă, puișor și o epigramă proprie: Am cântat la uteciști,/ Am cântat la comuniști,/ Dar să știți că nu mi-e dor,/ Căci acum le cânt tot lor.
Safta Leaută: „La mulți ani, dragă femeie,/ Cu suflet de orhidee./ Ești frumoasă și deșteaptă/ Și mereu pe prima treaptă.”
Paulina Georgescu: „Vă rog, să poftiți la autografe.”
Sâmbătă, 07 martie, începând cu ora 11:00, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” este închinată unei duble lansări de carte: CALIGRAFII STELARE, autoare Nina Beldie și 70 – O BIODIVERSITATE ÎN GRI, autor Nicolai Tăicuțu. Vă așteptăm, cu drag!
