Cotețul cu metafore – Blestem

Blestem

Duce-v-ați pe pustii!
De voi, aleagă-se praful!
N-ați mai fi între vii,
Rămâie de voi epitaful!

Crăpa-v-ar inima-n piept
Și gura să vi se usuce,
N-ați mai putea merge drept,
Oriunde în lume v-ați duce!

N-ați mai avea liniște și odihnă,
Fie-vă somnul coșmar nesfârșit
Să nu mai aveți pic de tihnă,
Răul întoarcă-vi-se-ntreit!

Nici cruci să n-aveți la morminte,
Ca nimeni să nu-și amintească
Să nu rămâie nici oseminte
Ca urmă din viața lumească!

Atâta lumină și voi să aveți,
Câtă ați făcut voi pe lume,
În întunericul negru parte s-aveți
De-o gură plină de spume!

Ajunge-v-ar din urmă durerea
Ce altora voi le-ați adus-o,
Asta fie-vă acolo mângâierea
Ce-n vorbele voastre ați pus-o!

Căzni-v-ar toți dracii-n cazane,
Priviți-vă iadul în față!
Prefacă-vă trupul în stane,
Golite de urme de viață!

Din voi, nu rămâie nici urmă,
A trecerii voastre prin lume,
Doar suflete goale-ntr-o turmă,
Chinuiți, obosiți, fără nume!