Pe urmele… Facebook-ului – Fenomene marginale
Vreau eu? Situația. Cei ce aduc mereu și mereu aminte. Achiesatorii împotriviți unui colectiv național de lipit priponului vacii….
Doar n-o să mă sfiesc să-mi aștern ,,efuziunea” pentru știința lipsă și partizanatele contrare, drag mi-ar fi fost să mă lansez în perspectivă, nu să tot revin, să tot încerc a îmbrăca și dezbrăca ceva ce nu mi-a venit turnat niciodată. Gestul de-a lipi etichete frunților, bolnave de ticul de-a-și căptuși buzunarele cu bancnote – singura dorință ardentă, s-ar transforma într-o caricaturizare de galerie istorică, nu unul mereu aninat de ,,azi”. Țara nu are proști, mai devreme sau mai târziu deșteptarea cugetului și simțirilor realiste aduce minte și celui din urmă tânăr, încât la categoria seniori, afară de cei duși cu sicriul, avem doar sfetnici din categoria întâi. Cu vrere ba din partea celor ce nu se dau în vânt după roșul-rug, votul viciat, direcționat spre casele de toleranță ale greșelilor vechi la final, va număra încă un șir de personaje eliminate de același colorit. Roșu te pune, roșu de scoate din joc. Hai să vedem ce individ urcat în politica românească, denigrat sau nu, țineți cont de acest amănunt, a rezistat plăcerilor sadice ale alegătorilor. Petre Roman – escaladă pe val de revoluție, picaj prin foc și pară – un nene reșapat doar pentru câteva emisiuni, visul neîmplinit de croitoreasă, măritată, aspirantă la o escapadă mintală, un biet deputățel de casă; Stolojan – ingineraș de întreținere, mecanic de mașinărie stricată, piesă de schimb pentru utilaje autohtone – lăsat la vatra unei coterii cu statut incert; PNȚ – rupt gâtul și desființat – suit pe piedestalul puterii cu aceeași mână cu care a fost înmormântat, de împrumut prin culisele națiunii, dar mâna care dă știe de ce dă; PDL, Boc, măriile lor Iliescu și Băsescu, Ponta, Udrea – mama curvăsăriei politice, Năstase – deșteptul pământului, Geoană – îi uitasem numele, a trebuit să caut pe net, inocentul pro-american…. Nu peste mult timp chiar Dragnea va trece în banca decedaților vizibilității. Și capul de neamț.
România a fost, este și nu se va dezminți să greșească o dată sau cel mult de două ori, ca apoi să se încoloneze în alaiul mortuar al însoțirii la groapa ignoranței, oricărui pom înflorit îi trece vremea, exotic sau corcoduș ordinar i se cântă prohodul, schema tradițională apelând la purism spre a-și împrăștia doza de poporanism și a aduce la cestiune. Unii cu microorganisme latente de comunism în formă agravantă, alții cu amelioratori și energizante din materia umană a capitalului străin. Cât să fie 4000 de oameni pentru echivalarea în procente a bunăstării unui oraș? Dacă este să-i dăm un nume, Buzău, un 12% ar fi onorabil, angajat-familie ar duce la 16000 destinatarii unei componente industriale de succes, dar ar fi nedrept, nu doar sacii și sacoșele au determinat configurația zonală ca una dezvoltată și prosperă, sârma și covrigii, geamurile și uleiurile, zahărul și confecțiile, contactoarele au fost tot atât de importante, nu într-atât pentru un loc nemeritat transferat unui descendent din dinastia, nu cunosc rangul, Hung. Nedreaptă și trecătoare demnitate…. Să purcedem pe firul public al societății. 900 de muncitori (scorneala cu 4000 de muncitori aparține buzoienii.ro, ce declară ,,Conform informațiilor din mai multe surse…”) toți, în județ și celelalte trei locații, București, Ștefănești și Iași . Astfel se putea încadra bine probabil la cetățean de onoare al comunei Săhăteni, poate, nu? Apoi 65 de ani de ,,tradiție”. Ai cui? Taiwanezul și intreprinderea, cu capital privat în totalitate, au deja alte mentalități, culturi și planuri de viitor. A crăpat și nea Gicu, și madam Fana de la confecții și țesături de bachelită și aminoplaste, neonorantă asumarea celor 65 de ani de la înființare, mai ales că tehnologiile ,,noi” din 1960, adevărata prelucrare de mase plastice, se datorează lui Ziegler și Natta din ’54 și ’55…. De parcă, părerea comentatorilor site-ului, nu se găsea un altul de depus pe diploma de cetățean de onoare.
