Căruța cu virgule – Like-ul
Cu diferite ocazii, personal, ca mânuitor de mouse sau în grupuri de prieteni ori din frânturi de vorbe pe stradă, am observat că acest ,,site de socializare”(chiar merită ghilimele!), PRODUCE și CONDUCE lucruri din viața noastră.
– PRODUCE acel sentiment al supraestimării, al orgoliului exagerat și al curiozității bolnăvicioase.
– PRODUCE acea descătușare a frustrărilor vinovate, neștiute de nimeni, ascunse cu ipocrizie în spatele unui click albastru ,,îmi place”. Care ,,îmi place” nu înseamnă întotdeauna ,,plăcerea”. (,,I-am dat like, dă-l/dă-o dracu’, da’ doar așa… ca să văd ce-i poate mintea!”)…
– PRODUCE drame personale și familiale, indiferențe sau gelozii, divorțuri, invidii și bârfe deșănțate, ascunse în spatele aceluiași like.
– PRODUCE acel snobism disimulat prin postări inteligente… ale altora, citate și fotografii cu comentarii ,,adânci”, la care ,,achiesezi” cu emoticoane sugestive.
– PRODUCE atrofierea mușchilor cerebrali (dacă există așa ceva) prin folosirea exclusivă a citatelor arătate mai sus, utilizatorului nemairămânându-i timp și chef de folosirea creierului pentru o treabă care a fost deja făcută de altul.
– PRODUCE comoditate, lene, autosuficiență, superficialitate și lehamitea de a vedea dincolo de postările frumos ambalate.
– PRODUCE izolarea de realitate, de oameni în general, scufundați în lumea pisicilor ,,cute”, a câinilor devotați, a știrilor deformate, a banalităților împachetate în senzaționalul scorojit…
– CONDUCE la toate astea de mai sus, și la un lucru pe care abia dacă-l bănuim: scindarea conștiinței colective, crearea și întreținerea egoului, distrugerea interacțiunii naturale între oameni, cea care creează emoția umană, autentică.
Nu te mai înjuri față-n față, pentru că e mult mai ușor să te descarci printr-un comment veninos, pe care, altfel, n-ai fi fost în stare să-l articulezi privindu-l pe celălalt în ochi…
Nu te mai îmbrățișezi cu cineva, preferi să-i dai un pupik drăguț pe perete, un emoticon cu inimioare în loc de ochi și un buchet virtual de flori.
De aceea, de multe ori, omul din spatele peretelui virtual, este foarte diferit de cel în carne și oase…
Acest ,,site de socializare” nu-și merită acest nume, ci dimpotrivă! Suntem conștienți cu toții de asta, mai mult sau mai puțin, însă ne complacem în această stare de ,,dolce far niente”, în acest ocean de iluzii din care nu vrem să fim salvați, deranjați, atenționați….
Hm! Credeți că e o ipocrizie fără margini să vorbesc de asta tocmai pe acest ,,site de socializare”, așteptând să primesc like-urile albăstrii, părerile pro sau contra împreună cu emoticoanele aferente?
