Fărădelegea lui Călin – Cursuri primare
Învățătorii neamului sunt incorigibili, nici până azi n-au reușit să-și educe ciracii în spiritul logicii și dreptei cumpăniri.
Atacăm frontal problema. Numărate, aliniatele aferente Art. 29 sunt totuși șase, cu calități și defecte. Dar mai ales defecte. De la început, ,,(1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi ingrădite sub nici o formă.”, pornește cu o premisă greșită, aceea că mintalul poate fi un material de ofertă, un obiect manipulabil în sensul circulației libere sau îngrădite. Nimic mai neadevărat, gândurile se învârt scurtcircuital doar în zona cerebrală, iar creierul lucrează tăcut, ascuns de ochii și urechile altcuiva, astfel încât nimeni nu-i va putea știrbi din acțiune, necum slobozenie cu țidulă constituțională. Că prind glas născocirile neuronale este o altă problemă și aici facă cine ce-o vrea, de neînțeles devine termenul ,,credință religioasă”, doar el scos de sub incidența generalității, de parcă n-ar mai trece prin tăvălugul minte-manifestare altceva. Nu văd legătura, nu găsesc rostul acestei separații, delimitări. Unii cred, la fel ca habotnicii prinși în mrejele imaterialului, în extraterești, alții în influența zodiacală, din ce în ce mai mulți în științe, o parte în nimic, alta în politică. A doua parte, ,,Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.”, cade în eroarea radicalizării. Ideile susținute sunt cât se poate de contestabile, unu, fiindcă între acești toți cărora nu li poate interzice darea pe hârtie și gură figurează cetățenește și copiii, cei îndrumați spre crezuri împotriva micilor lor conștiințe. Cumulând cele două fraze, am a vă trimite spre dezbatere trei cazuri, pe cât de reale, pe atât de împotriva principiilor enunțate statal din urmă: botezarea nou-născuților, condamnarea calomniei, cenzura. Prima intenție fusese de a aminti chestiunea obligativității înscrierii la școală, dar și câteva chestiuni din sfera cazurilor Bivolaru, Năstase, Dragnea, etc, am renunțat, apoi am revenit datorită Al. 6 care, oricâtă grijă parentală ar insinua, contravine însăși titulaturii acestui Art. 29: ,,Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.” Al. 2, ,,Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.”, mă forțează la o nouă apelare a dex-ului, cu aceeași urmă de regret că nu se poate clama ceva ce ține de faceri interne: ,,CONȘTIÍNȚĂ, conștiințe, s. f. 1. (Fil.) Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență; p. ext. cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său.” Sper să-mi dați dreptate, nu suntem la un act de donație pentru trăiri sufletești și jocuri de hazard predictibil, iar îngăduința privitoare la ceilalți nu necesita adaosul ,,spirit”, ambiguizează subiectul, ,,tolerant” ar fi fost suficient. Mirările mele par însă nefondate, ponderea masivă a religiozității în Al. 3, 4 și 5 survine tot din explicațiile dicționarului, la ultimul punct, 5: ,,(În sintagma) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filosofică etc.”, dar nu despre concepte se vorbește, ci despre ,,Cultele religioase”, ce la Al. 5 ,,sunt autonome față de stat”, la Al. 3 ,,sunt libere”, iar la Al. 4 ,,În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de invrăjbire religioasă.”
Un coctail nesănătos, amețitor și dăunător.
