Cenaclul Alexandru Sihleanu – 28, 29 Aprilie 2017

ÎNTRE EXIL ŞI LEGENDĂ, REALITATEA ROMÂNEASCĂ CAPĂTĂ DIMENSIUNEA UNEI PROMISIUNI DIN GRĂDINA MAICII DOMNULUI

​Vineri, 28 aprilie, Clubul „Femina 2”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a cunoscut febra lansării de carte, Vintilă Horia „De lângă Escorial cu Râmnicul în gând” (Antologie selectivă). Studiu introductiv, antologie, note şi comentarii: Mihaela Albu şi Dan Anghelescu, Ed. Rafet, 2017.
VModeratorul evenimentului scriitorul şi editorul Constantin Marafet: „Hristos a înviat! Bine aţi venit! De multă vreme nu am mai avut ocazia să vă spun că vă iubesc. Vă mulţumesc! După cum ştiţi, Vintilă Horia a revenit la Râmnicu Sărat, după aproape cincizeci de ani. O să regăsiţi, în carte, pagini despre Râmnicu Sărat şi localităţile pe care le-a străbătut cu piciorul sau cu bicicleta. S-a născut la Segarcea, pe 18 dec. 1915, părinţii s-au mutat la Bălţaţi, astăzi Valea Râmnicului. Fiind exilat, cărţile lui Vintilă Horia nu au ajuns în România. În 1960 i se acordă premiul Goncourt pentru cartea ,,Dumnezeu s-a născut în exil”. Avem lângă noi doi prof. univ., dna Mihaela Albu de la Universitatea Craiova şi dl Dan Anghelescu de la Universitatea Bucureşti. Despre facerea acestei cărţi. Cu domnii prof. am mers la Balcic. În urma legăturilor am rugat-o pe dna prof. Mihaela Albu să facem această carte şi împreună cu dl prof. Dan Anghelescu, iată, astăzi suntem în stare să vă prezentăm cartea.
​Mihaela Albu: „Este o surpriză să văd atâta lume şi sunt bucuroasă că pot prezenta o carte despre Vintilă Horia. Titlul cărţii nu este întâmplător. Sufletul lui era legat de Râmnicu Sărat. Piaţa prefecturii din Râmnicu Sărat este mai frumoasă decât piaţa Concorde. Este o istorie care nu se învaţă la şcoală. Vintilă Horia este unul dintre cei pe care istoria locală nu i-a iertat. Pentru cultura universală este un nume de prim rang. Trebuie să subliniem că pentru Spania este un mare scriitor şi pentru patruzeci de ţări. Romanul ,,Dumnezeu s-a născut în exil”, scris în limba franceză, a fost propus pentru premiul Goncourt. În 2015 s-au împlinit o sută de ani de naşterea sa (18 dec. 1915), săgetător. Unul dintre prietenii săi se pricepea să facă astrogame, iar pentru acel eveniment i-a spus că nu va lua premiul și s-a înșelat. În 2015, în oraşul în care s-a născut Cervantes, s-a sărbătorit centenarul lui Vintilă Horia. O onoare şi pentru noi românii, care nu ştim încă să ne prețuim valorile. Ne-am întâlnit cu dl Marafet, fiind membri Apler şi de aici a început discuţia despre ideea unei cărţi despre Vintilă Horia, un studiu asupra operei lui. Avem mai multe cărţi despre exilaţi şi am fi bucuroşi să ne mai întâlnim, să vă povestim despre aceștia.”
​Constantin Marafet: „Dl prof. Dan Anghelescu, vă rog.”
​Dan Anghelescu: „Premiul Goncourt este o poveste tragică. A trecut mai mult de un sfert de veac de la aşa zisa revoluţie. Când s-a aflat că românul Vintilă Horia primeşte premiul, a fost contactată ambasada R.P. Române, Vintilă Horia s-a declarat de dreapta, de dreapta culturii, ştiind că scriitorii români zăceau în închisori, cum a fost Vasile Voiculescu. În asemenea condiţii a regimului sovietic, nu se putea deplasa pentru a legitima guvernul bolşevic. Au fabricat un dosar, cu date false şi l-au trimis cu Mihai Ralea, drept care a început cu presa franceză de stânga o campanie de presă, el care nu făcuse politică. Lucrul acesta a avut un exploziv succes în lume. Despre Vintilă Horia, în România nu s-a ajuns încă la discuţii despre talia lui de scriitor. Și este un scriitor universal.”
​Constantin Marafet: „O rog pe Luminiţa Răileanu şi pe Dna Stroe să scrie pentru ,,Glas râmnicean” despre această lansare importantă de carte. Mihai Sarca are să ne spună câteva amănunte despre Vintilă Horia.”
​Mihai Sarca (completat de Mihaela Albu): „Eu nu sunt un bun orator. Am văzut şi am crescut cu prezenţa lui în Bălţaţi. O poză care circula pe internet, difuzată de fiica poetului Ovid Caledoniu: Şt. Baciu, Vintilă Horia, Ovid Caledoniu, Horia Niţulescu, Ion Şugariu. Mă opresc la un alt autor, Şt.Baciu. A murit în Hawaii cu dorul de ţară. La 17 ani a primit ,,Premiul scriitorilor tineri” al ,,Fundaţiilor regale”. A scos o revistă în Hawaii, Mele (cântec).”
​Mihaela Albu: „La Braşov este Casa Memorială, singurul muzeu memorial dedicat unui cărturar român din diasporă, Şt. Baciu. Cea mai grea povară care o ducem cu noi este sufletul, spunea Vintilă Horia.”
Constantin Marafet: „Până se pregăteşte Anya și Delia, vă mărturisesc, în timpul liber joc tenis de masă cu Viorel Dodan la Cercul Militar. De ce vă spun toate astea? Şi Vintilă Horia mărturisea că juca tenis.”
Anya şi Delia: „Pământul deocamdată”, versuri A. Păunescu şi melodii din repertoriul lui Valeriu Sterian.
Constantin Marafet: „În sală se află dl Şt.Torcărescu, viceprimarul municipiului Râmnicu Sărat, pe care îl rugăm să ne spună câteva cuvinte.”
Şt. Torcărescu: „Este un eveniment deosebit, astăzi aici. Îi iubesc pe oamenii care sunt aici şi fac un demers pentru a dezlipi această etichetă pe nedrept pusă şi mulţumesc celor doi profesori. Adevărul se descoperă, dar are şi durere. Noi profanii începem să descoperim adevărul din biografia lui Vintilă Horia, sper să ne bucurăm de spiritul pe care îl cultivăm şi mulţumesc celor două personalităţi care fac acest demers academic, în acest cadru al Centrului Cultural, în această sală mai mică, sala mare fiind în reabilitare. Cred că Vintilă Horia este omul care merită o biografie adevărată. ”
Mihaela Albu: „Pe lângă ,,Dumnezeu s-a născut în exil” şi alte romane, a scris şi jurnale în limba română, în care vorbeşte despre Râmnicu Sărat. Face cunoscut acest loc şi în limba franceză. Suntem pe harta lumii prin Vintilă Horia. În 4 aprilie sunt 25 de ani de la moartea sa. Cartea va ajunge la Madrid, la fiica Cristina Horia, care nu a fost niciodată în România. Limba a învăţat-o de la mama sa. Nu are curajul să vină, tot din cauza unora care continuă să-l denigreze.”
Constantin Marafet: „Una dintre prietenele mele: dna Angela de la Focşani”: „M-a surprins plăcut oraşul, aveţi un parc minunat. Am venit din curiozitate şi din drag de dl Marafet. Cum eu sunt mândră de George Enescu, sunt născută pe acel loc, aşa sunteţi dvs. de Vintilă Horia. Îmi place Râmnicu Sărat şi sper să merg şi eu la Balcic.”
Constantin Marafet: „Mai devreme dna Albu vă spunea că Vintilă Horia a scris despre Râmnicu Sărat în limba franceză. Un alt scriitor care a scris despre Râmnicu Sărat a fost Mircea Eliade, care face primii paşi în Râmnicu Sărat unde tatăl a fost mutat ofiţer. Dna prof. Ecaterina Chifu doreşte să ne spună câteva cuvinte.”
Ecaterina Chifu: „Când am aflat că dl Marafet pregăteşte această activitate, mi-am pus întrebarea, de ce iubeşte Vintilă Horia Râmnicu Sărat şi vă felicit pentru ceea ce aţi realizat.”
Constantin Marafet: „Mihai Sarca a descoperit un act de donaţie la Şcoala Gimnazială din Bălţaţi.”
Mihai Sarca: „Am fost administrator. Secretara mi-a spus să fac ordine într-un fişet. Am descoperit o coală ministerială pe care scria Vintilă Caftangioglu, care a donat casa sa şcolii (1949) din com. Bălţaţi, intuind ce i se va întâmpla. Tot ce era în acel dulap a fost aruncat. Casa a fost cumpărată de Nic. Damian.”
Constantin Marafet: „Vă rog, dl ing. Ion Muşat.”
Ion Muşat: „Am venit din curiozitate. Ca inginer m-am documentat puţin. Câteva lucruri mi-au fost lămurite de dna profesoară. S-a vorbit, aici, de exil. Mulţi nu ştiu ce înseamnă exil. Am avut ocazia să discut cu patru râmniceni care au fost în exil. Primul cu care am discutat a fost col. Iordache. A trecut ţărăneşte graniţa, a plecat în SUA, de unde a plecat în Canada, a lucrat în Alaska şi a revenit. Într-o altă ordine de idei, mă bucur că am lucrat la fosta fabrică de confecţii, care nu mai este, unde am reuşit să fac hainele pentru filmul Războiul de Independenţă.”
Constantin Marafet: „Am lucrat cu cel care a fost în exil, Victor Frunză. O rog pe dna Bahna să ne spună câteva cuvinte.”
Mioara Bahna: „Discutam cu teleormăneanul Şt. Mitroi şi mă gândeam că suntem, aici, nişte nerealişti. Referitor la Vintilă Horia, este unul dintre scriitorii mei preferaţi, când s-a publicat şi în România. Am scris despre opera lui. Las pe domnii prof. să ne spună mai multe despre Vintilă Horia.”
Constantin Marafet: „Maestrul Matincă Costea este prezent cu zâmbet şi amuzament, după care haideţi să-l ascultăm pe Manea Agheană şi chitara sa.”
Constantin Marafet: „Dacă aveţi întrebări, dna prof. Mihaela Albu şi dl prof. Dan Anghelescu vă stau la dispoziţie.”
Dan Anghelescu: „Vreau să vă fac o sugestie, care se poate împlini parţial. A apărut o carte ,,Călătorie la centrele pământului” care trimite la marile inteligenţe din veac. Scrierile lui Vintilă Horia au în esenţa lor o miză aparte. A călătorit în aproape toate ţările Europei. Reflecţiile şi investigaţiile lui se întemeiază pe vastul univers de gândire eşafodat de cei mai importanţi înţelepţi ai tuturor timpurilor: Platon, Augustin, Dante, Shakespeare, Papini, Thomas Mann, Proust, Eliot, Musil, Joyce, Ezra Pound, Junger, Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Carl Jung, Niels Bohr, Werner Heisenberg, Oswald Spegler, Toynbee, Jaques Soustelle, Husserl, Pauli, Matyla Ghyka, dar şi ale ezotericilor Evola sau René Guénon. Ştiinţa, religia, literatura (arta) – cele trei domenii aparent diferite ce apăruseră împreună în timpurile lor aurorale se reîntâlnesc în tentativa comună de a descifra miracolul existenţei. Imaginea lui Vintilă Horia devine unică, a unui mare eseist, poet şi a unui pasionat pentru cunoaştere. Să ne opunem acestui timp cu derapajele sale.”
La cafeaua literară, autografele au încheiat acest eveniment literar.

​ Sâmbătă, 29 aprilie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu un moment de divertisment susţinut de acelaşi „tânăr şi ferice” Matincă Costea, pe un monolog semnat Florin Scărlătescu, „Scrisoare la înaltă promisiune”, un monolog semnat Nicu Caner, „Visul unei nopţi de vară” şi un monolog semnat Ion Pribeagu, „Dai un ban, dar face”, ca o trecere la următorul şi cel mai important moment, în jurul căruia gravitează umorul, muzica şi discuţiile, lectorul de serviciu, astăzi Costică Drîstaru, cu un grupaj de legende din zona Vrancei, mai precis zona Andreiaşu.
Costică Drîstaru – „Monografia Andreiaşu, 555 de ani de atestare documentară”, Ed. Rafet, 2005, „Pompierii râmniceni de la sacale la autospeciale”, Ed. Omega, 2009, „Pavel Zăgănescu promotorul evenimentelor de la 13 septembrie 1848”, Ed. Editgraph, 2012, „Scoala Andreiaşu de Jos, 135 ani de existenţă”, Ed. Rafet, 2014, „Monografia Bisericii din Andreiaşu de Jos, cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Ed. Rafet, 2015, „Genealogie”, Ed, Alpha, 2017, este, în acelaşi timp, iniţiatorul monumentului „Pavel Zăgănescu” din Municipiul Râmnicu Sărat, cu sprijinul Primăriei Râmnicu Sărat, 2012, iniţiatorul şi autorul monumentului eroilor din com. Andreiaşu, în 2007, în 2016 a iniţiat înfiinţarea, cu sprijinul dir. Muzeului Municipal, a unei secţii a pompierilor, dl Costică Drîstaru dovedeşte prin promovarea locurilor natale, patriotism, alături de alt spirit patriotic al Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, care promovează valea Râmnicului Sărat, Dumitru Hangu. Ceea ce a prezentat, astăzi, dovedeşte un volum mare de informaţii, din documente în arhive sau literatura populară. Asemenea oameni sunt rari, pentru păstrarea tradiţiilor a specificului naţional. Cursiv, coerent, dovedind talent de povestitor, a reuşit să creeze atmosferă. Trebuie să scoată o carte cu aceste bijuterii sau în colaborare cu Hangu şi Constantinescu. Temă pentru acasă.
​Trebuie subliniată intervenţia invitatului special, Manea Agheană şi chitara sa care prin muzica promovată, creează o atmosferă pentru îmblânzirea spiritelor.
​„Despre viaţa oraşului nostru s-a scris, se scrie şi se va scrie mulţi ani de acum înainte. Am ajuns la o concluzie, ascultându-l pe lectorul de astăzi, dl Dârstaru: ceea ce a făcut d-lui sau mai bine zis opera d-lui, este o muncă de Sisif. Munca d-lui a scos din anonimat pe mulţi dintre locuitorii zonei, foloseşte limbajul autohton, din care exemplific: păpuşoi, chitit, etc. Prin ceea ce a prezentat astăzi şi în general prin cerea ce scrie, o muncă deosebită, arată frumuseţea zonei, a locurilor natale.” (Valeria Popa)
​„Apreciez lectorul de serviciu şi lectura d-lui, este un domn foarte ordonat, caută cu multă insistenţă documente legate de locurile natale, de numele pe care îl poartă. Este o lectură educativă, care artrebui trecută în manualele şcolare ca legende şi evocarea unor fapte istorice, domnitori şi haiduci. Într-un cuvânt dl Drîstaru are un stil propriu de a se documenta foarte bine asupra lucrării ce urmează a pune pe hârtie. Documentarea cuprinde o vastă arie informativă. Felicitări!” (Elena Cambeşteanu)
​„Dl Drîstaru s-a născut într-un ţinut de legendă, este un mare patriot, cu dragoste faţă de locul natal. Sentimentele patriotice s-au concretizat în realizarea unor monografii ale unor obiective din localitatea natală: şcoală, biserică şi acum vine în faţa noastră în calitate de culegător de legende. Prin legendele lecturate aduce în prezent aspecte din trecutul istoric, care ilustrează viaţa aspră a oamenilor dintr-un anumit areal geografic, Ţara Vrancei. Prezintă cu lux de amănunte, fapte şi figuri istorice care stau la originea denumirii unor sate, mănăstiri, din Ţara Vrancei. ,,Debandadă în arhivă,/ Documente în derivă,/ Nu-i potop, nici uragan,/ A trecut pe-aici Drîstaru”. Referitor la monologurile prezentate de dl Matincă, critică anumite metehne ale societăţii din trecut, metehne valabile şi în prezent. Toată admiraţia pentru modul de interpretare. Dl Manea a ales câteva piese foarte frumoase, cu interpretare în stil propriu.” (Stela Miloş)
​„Despre dl Matincă rămâne valabil ce am spus data trecută, referitor la ploaia de stele. Este nepermis ca de atâta timp să rămână numai cu o stea. Despre dl Drîstaru, sunt impresionat de perseverenţa d-lui, de munca de documentare din care scoate la lumină lucruri demult uitate, cum ar fi cartea pe care a scris-o despre Pavel Zăgănescu, faptul de a ne aduce în faţă legendele ţinutului din care se trage, ar fi bine să le treacă într-un volum. Referitor la scrierile prezentate de dl Drîstaru, astfel de texte vor dispărea, pentru că la un moment dat percepţia oamenilor despre acele timpuri va fi alta. Povestiri precum cea despre haiducul Ponea nu vor mai avea mare impact în rândul tinerilor. Şi, comparativ cu acele vremuri, ,,haiducii” zilelor noastre fură de la toţi şi nu împart cu nimeni. Despre dl Agheană, numai de bine! Apreciez interpretarea în manieră personală.” (Viorel Dodan)
​ „Ca un îndrăgostit învederat al pitoreştii văi a Râmnicului Sărat, mărturisesc, cu sinceritate, că lectura autorului de azi mi-a sensibilizat nostalgia.” (Matincă Costea)
​„Din primul moment de astăzi mi-a plăcut, în mod special, monologul ,,Dai un ban, dar face”, chiar m-a inspirat. ,,Dai un ban, dar ştiu că face/ Ochi frumoşi ce nu-ţi dau pace/ Şi la inimă e cheia/ Moda vieţii e femeia”. Legat de lectorul de serviciu, dl Costică Drîstaru, una dintre legendele mi-a atras atenţia, ,,Legenda Andreiaşu”, pentru că m-a dus cu gândul la lupta Sf. Mare Mucenic Gheorghe cu balaurul. Mi-a mai plăcut în mod deosebit şi legenda cu haiducul Ponea. Mi-a părut interesantă şi legenda Pârâului porcului.” (Nicolae Constantinescu)
​„Încep prin ai felicita pe cei trei protagonişti ai şedinţei de astăzi. Monologurile prezentate de dl Matincă Costea, ca de obicei, ne-au umplut sufletul de bucurie, au fost pline de umor, iar interpretarea desăvârşită. Mi-a plăcut, în mod deosebit ,,Visul unei nopţi de vară”, acţiunea din text se desfăşoară în vis şi protagonistul monologului călătoreşte pe toate galaxiile şi este trezit la depou. Literatura populară, folclorul, a fost şi va rămâne un vast izvor de inspiraţie în cultura popoarelor. Un exeget al limbii române a menţionat referitor la balada populară Mioriţa, că este cea mai frumoasă creaţie a românilor, cu care s-ar mândri orice mare scriitor. Există peste opt sute de variante cuprinse în cartea folcloristului Adrian Fochi. Revin la specia literară prezentată de lectorul nostru de astăzi, legenda specie în versuri sau în proză, în care autorul ne explică fapte reale. Am audiat legende toponimice şi istorice. Cea mai amplă dintre ele, Legenda Andreiaşului, aşa cum a menţionat culegătorul de folclor, dl Drîstaru, inserează în cuprinsul ei şi alte legende mai scurte. Putem concluziona că această legendă este o povestire în ramă (poveste în poveste). Cum este normal, legendele lecturate de dl Drîstaru cuprind în vocabularul lor nenumărate arhaisme, cum ar fi harabale, cotruţă, etc. Este normal că legende s-au păstrat prin viu grai din generaţie în generaţie şi-au modificat conţinutul şi trebuie să acceptăm acest lucru, deoarece folclorul are caracter oral, sincretic şi colectiv. Sunt demne de luat în seamă şi să facă o carte. Felicitări! Dl Agheană ne pregăteşte să fim mai buni, mai optimişti prin muzica de diferite genuri.” (Aneta Pioară)
​„Mulţumiri dlui Matincă că este actual şi un bun interpret, poate cel mai bun pe care l-a avut Râmnicu Sărat. Despre dl Agheană, îl felicit pentru muzica prezentată. Referitor la colegii de Cenaclu aş vrea să adoptăm un stil concis, când vorbim despre lectorul de serviciu, pentru că deşi îmi place, devine plictisitor. Despre lectorul de astăzi: «Cu răzeşi şi cu haiduci,/ Multe fapte ne evoci./ Cinste lor şi bravo vouă,/ Lume veche şi lume nouă».” (Georgeta Iuga)
​„Legendele prezentate de dl Costică Drîstaru se caracterizează prin autenticitate, obiectivitate, rigurozitate, informaţie, talent. Ele ar putea fi împărţite în două categorii: Unele (primele), care informează, apropiate, oarecum, de scrierile ştiinţifice, altele (cum ar fi legenda despre haiducul Ponea), apropiate de beletristică, având fir epic, naraţiune, personaje. D-sa continuă eforturile oamenilor de cultură şi de litere, a culegătorilor de folclor. Asemeni lui Ion Pop-Reteganul, am cunoscut de aproape minunata lume a satelor, pe care am privit-o cu admiraţie de copil. Fiecare sat ne dezvăluie o lume. Vin dintr-o comună cu plaiuri de legendă (Legenda Mănăstirii Sf. Treimi). Lui, Matincă Costea: ,,Când citeşti, o dulce pace/ Aripile îşi desface/ Oferindu-mi iar motiv/ să scriu la superlativ”. Dlui Agheană: ,,Soarele pe sub sprincene/ Ne priveşte pe sub gene/ Că Agheană când ne cântă,/ Pe toţi, iarăşi ne încântă.” (Mihai Constantinescu)
​Umor, lectură de autor, discuţii aferente lecturii, muzică, constituie evenimentul zilei de sâmbătă la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, într-o altfel de şcoală, intitulată Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu”.
​Sâmbătă, 6 mai, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Ion Militaru. Vă aşteptăm, cu drag!
​

Distribuie: