Pe urmele… Facebook-ului – Șapte ani… sub casă
Răni vechi ne gâtuie existența, ne tulbură somnul și pironiți cu ochiul conștiinței spre zenitul istoriei rămânem de veghe la hotarul….
Avem imaginație. Ne-a înzestrat Cronos cu tăuri în priviri, creștere de iarbă în urechi și cetină în fiecare respirație, Zeus însuși ne-a lăsat un strop din fulgurațiile începutului de univers, să-l stăpânim până la ultima orbitare ionică. Dumnezeu, cel mai tânăr dintre stăpânitorii cerului, ne-a picurat existența cu….
Dacă înainte cu… articole mă săturasem, acum sunt indignat, supărat foc pe darul minunat primit la urma urmelor. Cum…?
Tot șterge câte unul praful din muzee, tot sapă alții la temelia conglomeratului de etnii ce suntem, doar, doar să ne mai scoată încă o zi moț de popor mondial. Copii tembeli ai jurnalismului, țânci în ale citirii în clisă. Vestigii, guverne vinovate. Falusuri de lut, madame stilizate și prunci cât paracetamolul, toate ignorate încă de la facere, mărturiile întâietății, a bunei noastre creșteri de șapte mii de ani. Figurine blajine, fără expresie, adaptate nevoilor de identitate, așezate fantezist în cercuri concentrice pentru captarea oricui ar da atenție inspirației antice, după ce fuseseră-ntr-un vas așternute alandala. Hai cu Stonehenge-ul! Mai mergeți la culcare încă pe atât și nu le mai inculcați eneoliticilor și precucutenilor dacismul vostru precar de Isaiia. Ferească-ne să mai descopere cineva vreun dram de meteorit prin oalele și ulcelele noastre, să nu ne trezim cu primordialitatea cosmică pe cap!
Am spus șapte mii? Ce ziceți de 10 milioane? Dar 10 miliarde? Sau cum este corect? Ne arde de cioburi și alții visează direct la descendența din extrapământeni. Unii cu ADN-ul, noi cu capra și varza străbună. Da’ buni și ăi de n-au fost daci nebuni. Și ziariștii și internetul. Prima informație m-a bulversat: lanțul genomic este mai vârstnic cu încă pe atât decât Terra și mai tinerel ca universul, undeva la două tremi. Apoi gafele, translatate dintr-o limbă în alta, probabil, au mers pe morfologia dezoxiribonucleicului, i-au luat chimicalele la rost și au dat-o pe permutări la voia întâmplării. Și nu prea e așa. Wiki zice de duete, adenină, citozină, guanină și timină, baze ce nu se pot ,,amesteca” oricum, A merge doar cu T, C face pereche numai cu G. O mai dreg ei cu azotul, hidrogenul, oxigenul și acel carbon ,,de culoare”, cum dau să susțină alții. Au venit chiar profeții să dea programul nostru de nație omenească pe mâna patentului lingvistic ebraic, YAHWE simplificat în YHWH, scos din cartea genezei. Dumnezeire la purtător. Teoriile merg mai departe. ADN = Litere = Cuvânt magic pentru reașezare și repoziționare. O să ne șoptim așa la ureche, din curiozitate, că vrem o mână mai lungă, poate un creier dolofan și deștept foc.
Gânduri. Adică nimic. Pentru creduli înclinând să creadă, până la urmă, în minuni și nu în certitudini, oameni de știință fascinați de infima părticică din enigma facerii noastre în atelierele lor, daci ori simpli muritori aruncați de destin pe alt țărm al făgăduinței vieții veșnice încă la nivel de neverosimil. Cu un dram de simțire morală am da la….
