Cenaclul Alexandru Sihleanu – 7 Ianuarie 2017
MUZA MEA DIN PARADIS, CÂNTECUL LEBEDEI ŞI ULTIMUL GRIFON
Sâmbătă, 07 ianuarie, ziua Soborului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, prima din anul 2017, a debutat cu un moment de divertisment susţinut de Matincă Costea, cu „Pluguşorul tranziţiei” şi „Sorcova tranziţiei”, creaţii personale, monologul „Celofibra”, culegere, monologul „Scrisoare la înaltă promisiune”, de Florin Scărlătescu şi Dumitru Hangu, cu „Pluguşorul anului 2017, pamflet. Nu au lipsit clopoţeii, hăulitorii şi aplauzele, cu toate că, din cauza condiţiilor atmosferice, iarnă geroasă, cu zăpadă spulberată, drumuri închise, asistenţa nu a fost prea numeroasă. Tot din cauza iernii, drumul Rîmnicu Sărat – Brăila închis, invitatul special, folkistul Manea Agheană şi-a prezentat scuze pentru absenţă. Părerea de rău o împărtăşim şi noi, şi sperăm ca în continuare iarna să nu mai fie aşa tragică.
A urmat lectorul de serviciu, Marian Ezaru, din Colibaşi, cu un grupaj de poezii, îndrumat la Cenaclul „Alexandru Sihleanu” de dna prof. Ecaterina Chifu. La prima lectură în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, dl Ezaru s-a dovedit, prin grupajul de poezii prezentat, un talent nativ, în căutarea propriului drum liric. Multă sensibilitate, imaginaţie pe măsură, dar haina în care este îmbrăcat mesajul liric trebuie refăcută. Poezia implică, nu explică. Nu toate cuvintele vocabularului sunt poetice. Nu alunecând pe idee, reliefând tensiunea ideii, prin cât mai puţine verbe, cât mai puţine conjuncţii. Impresionantă onestitate! Este acolo, undeva un sâmbure de adevăr, un mugure de poet. În acest sens trebuie lectură de gen, să ne confruntăm cu marea poezie, permisivă sufletului nostru. Îl aşteptăm la o nouă lectură.
„Aşa cum preciza Eminescu, fiindcă săptămâna viitoare îi serbăm ziua de naştere şi Ziua Culturii Naţionale, zicere care a devenit proverbială: ,,e uşor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune”. Eu îl apreciez pe dl Ezaru pentru poeziile sale. Prin aceste versuri ne prezintă societatea românească cotidiană. Doresc să mai scrie. Referitor la dl Matincă, la prezentarea pluguşorului, pot spune că m-a transpus în lumea copilăriei, momentul sărbătorilor de iarnă. Cenaclul anului 2017 a debutat într-o atmosferă deosebit de plăcută. Era bine să fi fost şi dl Agheană.” (Costică Drîstaru)
„Creaţia dlui Ezaru, în premieră la Cenaclul ,,Alexandru Sihleanu”, reprezintă un protest vehement împotriva societăţii contemporane. În pofida unor licenţe poetice, mesajul te îndeamnă la meditaţie. Ca atare ne confruntăm cu o satiră virulentă clădită pe versuri simple. Apelează, în final, la exuberanţă invocând speranţa, care după cum se ştie, moare ultima. Îi urez continuitate şi prezenţă permanentă la cenaclul nostru.” (Matincă Costea)
„Dl Marian Ezaru ne-a prezentat astăzi o poezie plăcută, interesantă, ce merităcitită cu atenţie. Am remarcat trei poezii: ,,Grifonul singuratic”, ,,Eu” şi ,,De câte ori”.” (Dumitru Hangu)
„Dl Ezaru este la prima sa lectură. La prima lectură, pot spune că are mână, dar poeziile mai trebuie lucrate. În general, mie mi-au plăcut. Vă mai reţin atenţia cu trei epigrame. (Dlui Marian Ezaru) ,,Dumnealui, grifon deştept,/ Azi promite şi-l aştept,/ Însă ce n-am auzit/ Nud să fie învelit”. (Dlui Dumitru Hangu) ,,Este iarnă şi e ger,/ Dumnealui bărbat cu fler/ Dă la doamna sa lopata./ -Las că dă dânsa zăpada”; ,,Şi citind de câte ori/ Dragostea îţi dă fiori,/ Domnu Hangu comentezi,/ Ca Anghel nu radiezi!”.” (Nicolae Constantinescu)
„Anul trecut a fost un an fericit pentru creaţie, nu numai prin publicarea unor cărţi de valoare, dar şi prin intensitatea participării la această activitate a membrilor Cenaclului ,,Alexandru Sihleanu”. Am dorinţa, ca şi acest an, să fie la fel de frumos şi de bogat în evenimente. Am audiat, cu deosebită încântare, plugurile celor doi colegi, Matincă Costea şi Dumitru Hangu, care au fost nişte pluguri elaborate, ancorate în realitate. Ideile exprimate de dl Ezaru sunt idei care trezesc interesul auditorului. D-lui încearcă să se definească în prima poezie, ,,Eu”, ca o artă poetică, care se potriveşte de minune şi cu timpul în care ne aflăm. D-lui ne deschide porţile creaţiei sale. Lucrul este lăudabil şi chiar din primele versuri m-am dus cu gândul la unul dintre poeţii care s-a născut ieri, Ion Minulescu (n.6 ianuarie 1881, Bucureşti – d. 11 aprilie 1944, Bucureşti). Putea să pornească pe drumul deschis de Ion Minulescu, o poezie simbolistă. Referitor la formă, mi-am amintit de versurile lui Ion Minulescu şi seamănă ca modalitate de abordare a realităţii. Discursul este, uneori, mai puţin elaborat. După cum a afirmat şi Dsa, este într-o perioadă de căutări. Se întâlnesc unele imagini care amintesc de ecouri din alte creaţii, de care trebuie să se elibereze. Ex: ,,pe cărarea vieţii mele”. Cel mai mult mi-au plăcut ,,Ultimul grifon” şi ,,Grifonul singuratic”. Mi-au plăcut şi pentru frumuseţea imaginilor create şi bogăţia mijloacelor artistice folosite. Ex: ,,modelat din stânca de granit” şi ,,ultimul grifon ce-şi duce seminţia în neant”, amintind şi de zborul lui Icar, ne duce cu gândul la Baudelaire, ,,Albatrosul”. Ne dă speranţe. Cred că este pe drumul bun.” (Mihai Constantinescu)
„Şi fiindcă a fost ziua lui Ion Minulescu, am să recit prima strofă din ,,Celei care minte”: ,,Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…/ Dar dacă azi mi te dai toată,/ Am să te iert -/ E vechi păcatul/ Şi nu eşti prima vinovată!…”.” (Dumitru Hangu)
„Şedinţa de astăzi a deschis poarta creaţiilor literare şi artistice pentru anul 2017, cu tradiţiile: ,,Pluguşorul” şi ,,Sorcova”, în interpretarea, cu mult talent, a lui Matincă Costea, cât şi a dlui Dumitru Hangu. Consider că am păşit cu dreptul în noul an. Anul 2017 a păşit cu un debut în persoana dlui Ezaru, care pot spune din punct de vedere al cititorului, că m-a determinat să ascult cu mare interes poeziile pe care le consideră pline de talent nativ şi de asemenea ideile, cu toate că nu sunt exprimate în premieră, sunt exprimate într-un mod original. Cititorii îl aşteaptă în continuare pe dl Ezaru, cu mult interes, deoarece este omul care promite şi cred că vrea să continue. Îi doresc multă inspiraţie şi curajul vulturului de a se înălţa în acest domeniu al creaţiei poetice şi puterea leului de a se menţine în acest domeniu.” (Adrian Câmpeanu, preş. UCRS)
„Privind pe fereastră cum ninge, mă duc cu gândul la Minulescu şi-l parafrazez astfel: ,,Râmnicenii pe trotuare/ Sunt păpuşi automate, date jos din… cărucioare”. Ca să fiu în asentimentul urătorilor, remarc că nu poţi fi scriitor, dacă nu eşti puţin dus cu sorcova. Fără să vrea sau cu voie, Marian Ezaru a venit cu aproape o decadă poetică, din care se pot desprinde cinci stiluri: panseu, ,,Eu” şi ,,Păreri de rău”, tematică social-patriotică, ,,Suntem români” şi ,,De 11 ori de ce?”, mitologie, ,,Grifonul” şi ,,Grifonul singuratic”, poezie de dragoste, ,,De câte ori” şi ,,O noapte efemeră” şi ultima încadrată în oniric, ,,Nud”. Atinge pe alocuri maniera poetică a doi dintre cei mai cunoscuţi poeţi români, Eminescu şi Păunescu. Ex: ,,Sunt singur, unic, solitar” din ,,Grifonul singuratic”. Drumul poeţilor este anevoios. O cărare necunoscută care se deschide cu fiecare vers aşternut pe hârtie. Recomandarea este să scrie, dar şi să citească foarte mult pentru a-şi dezvolta vocabularul. Succes!” (Sorin Călin)
Sâmbătă, 14 ianuarie, începând cu ora 11:00, în şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” fiecare participant va fi lector de serviciu. Ideea aparţine dlui Costică Drîstaru. În acest sens, fiecare membru va lectura câteva păreri, personale, despre Domnul Poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Vă aşteptăm, cu drag!
