De Rîmnic, de bine! – Răscoala
Voința populară greu mai poate fi înfrântă cu arme și mai ales cu vorbe. Mergeți la sat, orășeni fără obârșii țărănești fiind și încercați să-i contraziceți, indiferent câtă dreptate ați avea. Să vedeți reacția….
Am acest eres, că un neam este egal unei rase, mai mult, că cei născuți la sat, chiar dacă disipați pe un întreg areal, fie cât un teritoriu de țară, se pot constitui fără probleme într-o rasă. N-am găsit încă un alt nume care să-i definească mai bine. A nu se înțelege că nu le pricep felul de a fi, izvoarele și parcursul istoric, obiceiurile fondate pe singura manieră de a trăi prin muncă la cel mai jos palier, dar închistarea, însingurarea, înstrăinarea și izolarea spațiului în care viețuiesc, fac din ei, de multe ori, adevărați monștri, sălbatici, dușmani ai oricui nu se conformează manierei lor zilnice de raportare la viață. Vă spune unul care i-a văzut și la treabă, și la joc, și treji și beți, și proști, și deștepți. Din oricare categorie, transpare același comportament, un soi de apărare inutilă la orice adiere de vânt, la care se adaugă o infatuare soră cu dobitocia și o suficiență de parcă toată chintesența omenirii s-a revărsat în sine din datul cu sapa și mulsul vacii. De aici și zicala multora, cu preponderență a celor ce au ales și alte meleaguri de sălășuire, că românul se pricepe la toate. La toate cârpelile. Altfel am fi avut și noi proiectat măcar un dom….
Valea Salciei este cam la capătul lumii. De acolo, începând cu finalul lui 2004, a răzbătut știrea stranie că primarul și-a făcut televiziune, prima din România: TV Modreni Sat. Nu m-aș fi oprit asupra stipulării domnului Frâncu, dacă n-aș fi găsit în treaba asta toate cele mai sus menționate, dacă n-aș ști că în gândul rural n-ar exista, mai ales cu venirea capitalismului, acea mândrie inexplicabilă de a avea și el ce are altul și nimic mai mult. Eu nu găsesc în inițiativă un gest extraordinar, este mai degrabă unul fără sens. Nu fac referire la retransmisia posturilor principale de pe piața media, ci la cele două și respectiv patru ore de știri locale furnizate de primarul-reporter Sâmbătă și Duminică. Chiar cu aprobările aferente, mi se pare aberantă și de ce nu, ilicită conjugarea la simultaneitate a două lucruri total diferite, apanaj al normalei inițiative private, un mariaj nefiresc. Să trecem peste crezurile mele. Încuviințarea proiectului a atras după sine și altele, între care, ridicarea comunei la grad de localitate europeană pentru inițiativa de a construi o casă pentru singurul caz social existent între cei 1000 de locuitori. Să ceri bani pentru un gest pe care vatra sătească l-ar fi putut rezolva de la sine, mă îndeamnă să cred că toți înaintașii mei s-au înșelat amarnic în privința proverbialei ospitalități, că din acea clasă țărănească căinată de ei în vers, proză, cântec și tratate științifice n-a rămas decât o ,,mârlănie” fluturată ca să-i fie ei bine.
Răsfoiam deunăzi cele câteva cotidiene pagini rușețene, ajunse la un număr 5, în încercarea de a găsi între pagini articole interesante, cu vădită tentă profund literară. Fiind martor la celelate patru ,,emisiuni”, mă așteptam la un salt calitativ măcar minor, la o nouă abordare, la noi subiecte interesante…. N-am găsit. Făcând o paralelă cu Glasul Primăverii, producție 2004 a școlarilor din Modreni, am găsit de cuviință să-mi afirm ideea lipsei oricărui fundament pentru reviste locale sau școlare, dacă parcurg doar circuitul închis al comunității pe care o deservesc. Creațiile literare, testele, divertismentul, legendele locurilor, obiceiurile populare, orice altă tematică, fără istețimea unei pene bine meșteșugite, inteligente, neafiliată total la mentalul zonal, are sorți de ornament casnic, în cel mai bun caz va ocupa spațiul unei fețe de masă pentru nevoi speciale. De apreciat însă eforturile oamenilor ,,de vază”, care între o prașilă și un cules, s-au gândit că nițel spirit nu strică: coordonator – profesor Alice Stamate, colaboratori – Niță Bucălău, directorul școlii cu clasele I-VIII Modreni, Dragoș Piron și Claudia Ghizuroiu.
