De Rîmnic, de bine! – La rampă
Locul oratorului este undeva mai sus cu două capete față de cei cărora le perorează verzi și uscate. Și cine n-ar dori unul asemenea?
Primul piedestal ziaristic, botezat în acest sens, Tribuna, a fost spațiul în care profesorii secundari au căutat o voce comună pentru reliefarea intereselor proprii, dar și pentru a oglindi ,,… aspecte ale vieții râmnicene…”. Inima acestei publicații este Ion Crețu, redactor, alături de care, C. Anastasiu se ocupă de partea de proză și traduceri, iar girantul responsabil delegat de ,,… comitetul Asociației” se numește D. Haulica. Activitatea Tribunei se întinde pe parcursul a doi ani calendaristici, șapte apariții începând cu 12 August 1923, încheind în Iunie 1924. Odată cu intrarea în noul an, ,,… atitudinea critică…”, ,,… creatoare…” este înlocuită cu una mai apropiată de beneficiarii educației, elevii, dar și de părinții și toți ,,asistenții” la viața culturală și artistică a urbei și județului. ,,Vinovați” de această schimbare de viziune sunt noii colaboratori, care se înscriu pe linia articolelor filozofice, memorialistice, educaționale. Printre aceștia un nume mare, Gala Galaction, dar și de-ai casei: Ion Gane, D. Heyer, M. Marian….
Cât de independentă a fost Tribuna Râmnicului ne dezvăluie articolul ,,În fața urnei”, cel care încerca persuasiunea pe votanți, propunându-le să pună ștampila pe lista ministrului I. G. Duca. Electorii au avut însă ocazia, cum foarte puține ziare râmnicene se puteau lăuda, să fie îndemnați în 25 de rânduri, atât cât a putut Paul I. Nicolescu, proprietarul și directorul Tribunei Râmnicului, să meargă înainte: 8 Iulie 1927 – 2 Iunie 1929 și 7 Februarie – 25 Iulie 1930.
De oportunitatea tiparniței s-au folosit candidații ,,depuși” pe listele cetățenești, în speranța că vor primi acceptul semenilor în ziua următoare publicării acestui număr unic, în 11 Decembrie 1932. Din Unirea Cetățenească nu lipsesc atacurile politice la adresa administrației, de culoare țărănistă în acele vremuri.
Din punct de vedere literar, Urania nu se poate înscrie în rândul celor ce abordează scriitura în manieră cultă, este o dare de seamă a societății de asigurări cu același nume, promisă lunar, începând cu 1 Decembrie 1923.
V-am avertizat data din urmă, a venit vremea tinerilor. Însemnele lor pe fiecare hotar de timp i-a împietrit așa cum erau, cu fața abia atinsă de tăietorul de tuleie, cu auzul și văzul ciulite la orice mișcare, dar mai ales cu un spirit treaz și o dorință aprigă de nemurire. Nu mă îndoiesc de celelalte vlăstare râmnicene, dar dintre ele unul a înflorit mai repede și mai frumos și s-a păstrat verde vreme bună: Octavian Moșescu. Nu încerc să-i conturez astăzi portretul, ci doar să pun în dreptul său prima revistă, iubirea de la finele adolescenței, Vestala. La 21 de ani…. O astfel de inițiativă este o provocare pentru fiecare dintre noi, o promisiune că nu vom lăsa lucrurile să se sfârșească niciodată, că nu vom lăsa niciun ins anonim. Încă sper…. Îmi place bila albă a domnului Oproescu, dar întrebarea care urmează mă pune pe gânduri. Și ce-ar fi avut un ,,director de 21 de ani”, așa cum ține să citeze acesta, ce, la Râmnic nu se pot naște genii? Nu sunt suficiente dovezi în programul Vestalei, contează vârsta, obârșia și studiile, fie doar de liceu, nu spune tot maniera scriitoricească de la un capăt la altul despre înaltă clasă? Propoziții scurte, clare, moralizatoare, mobilizatoare, pline de încredere, patriotice, vestitoare ale unei cariere de succes: ,,Vom fi sobri. Vom fi cinstiți…. Vom trăi frumos. Intens…. Pentru neam și pentru țară. Vivat Academia!”. Citatul trunchiat era doar pentru afirmarea celor spuse înainte, dar găsim destulă metaforă pentru un simplu text ziaristic în conținut. Un om mare se cunoaște de la început, drept mărturie stau toți cei care au răspuns afirmativ chemării la colaborare. Nu sunt nici puțini și nici neimportanți, ceva trebuie să-i fi determinat să participe în cele șapte numere. Poate vremurile, vorbim de perioada 8 Noimbrie 1915 – Mai 1916, anterioară intrării României în război, poate titlul, poate chiar digresiunea de intenție semnată mai mult decât modest, ,,Un comitet de studenți”. Un meșteșug al tânărului Moșescu de a-și apropia oamenii. S-a dovedit ulterior puterea-i de convingere. Revista ,,… literară, artistică, științifică, socială” sau de ,,Literatură, sociologie, știință, artă” are în paginile ei, 24 la număr, invitați de marcă: un Hasdeu, Gala Galaction, Radu D. Rosetti, Victor Ion Popa, D. Iov, G. Tutoveanu Eugen Boureanul, N. Porsenna, Scarlat Froda, Alexandru Zamfirescu, P. Iorgulescu-Yor, Constantin C. Brăiesku….
Întoarceți-vă la 20 de ani și încercați același lucru. Astăzi!
