Paràlele – Optzăși de parale și trei
Îmi tot fac îndemnul să vorbesc despre exoduri, despre turmele de născuți pe lume fără sens, agățați de viață cu un fir de păr firav.
Zecile de imagini cu pihoaie de musulmani îngrămădiți pe vapoare, forțând granițe, trăgând și escaladând garduri sper să nu vi le ștergeți din minte și să vă pună la o serioasă analiză. Să nu uitați ca să nu faceți așa ceva și să vă pună la o introspecție serioasă pentru a ști cum se contracarează o astfel de năvălire. Mai modernă, însoțită de mijloace doveditoare, tot violare de teritoriu se numește și tot o condamnare vehementă ar trebui să primească, cu atât mai mult cu cât nu sunt nici rasă degenerată, subdezvoltată sau de pe altă planetă, imposibil de oprit din dinamica gândurilor de transhumanță, cu atât mai mult, nu suntem nici în primele secole ale erelor noastre când venea străinul noaptea, dădea în cap și obținea tot ce-și dorea cu pârjol, omucidere și viol, căci nu muierile veneau cu bâta, tot niște înflăcărați de bărbați se învârtoșau la a se folosi de primitivitate pentru trei nevoi nenorocite, aceleași a mânca, a potoli setea și a procrea. Dacă ce făceau ei pe fugă cu nădragii în vine se poate numi așa.
Tuturor satisfacțiilor corporale le-au fost adăugate noi și noi plăceri în numele cărora au pierit exact acei care puteau face din lume una mai înțeleaptă sau cel puțin una ce azi ar fi putut semna cartea de vizită a unei alte galaxii. A pierdut omenirea 500 de ani atunci, la mijloc de primă mie de ani, închipuiți-vă Europa la anul 1000 cum ar fi arătat, numărați înapoi această perioadă nefastă și scrieți 1516. Telefoanele fluturate de acești deținători de piele măslinie ar fi fost ținute în mâini de bunicul lui Ștefan cel Mare, cu un simplu apel ar fi oprit nebunia mahomezilor de a pleca de acasă pentru un picnic pe Siret sau Prut, i-ar fi spus că anul acesta a plouat de a făcut prăpăd, că degeaba ar veni după o baniță de grâu că nu s-a copt un bob, sau poate după altă bazaconie.
Nici nu vă puteți imagina ce înseamnă 500 de ani în modernitate, deoarece nimeni nu ar fi crezut nu mai demult de acum 50 de ani ce poate schimba evoluția tehnică galopantă și în ce măsură. N-o să minimalizez nici aportul celor ce și-au ales drept dumnezeu pe Allah, fuse ceva gândire și pe la ei, nu pot fi acuzați de prostie totală și nici de furt intelectual pentru minarete, piscine în mijlocul deșertului sau monumente de piatră inscripționate cu poziții de fecundare în cuplu, trebuie cunoaștere, analiză și determinare, trebuie niscai educație, trebuie o ,,molimă” în masă ca să urnești voința alor tăi, chiar omului unealtă-sclav îi trebuie o finețe cultivată. De context nici nu poate fi vorba, la nivel de dovezi, fie precare, stăm bine, la momentul acela Europa era un cuib de sălbatici ,,ambetați” cu tămâioasă neîmblânzită. Nici teoria biciului nu ține, nici pentru timpurile așa zisei robii și nici pentru cotidian când se invocă tirania
Nu mă îndoiesc de certitudinea că așa cum au venit, așa vor bate calea întoarcerii, astăzi gloatele sunt mânate de curiozitatea unui trai leneș, închipuit a avea valențe princiare, curând va țipa în fiecare glasul de oaie, vântul și căldura pustiurilor, goarnele imamilor de la răsărit. Până și Iisus a căutat, cu prețul vieții, drumul înapoi către casa tatălui său. Și n-o facem toți până în ultima clipă?
