Cenaclul Alexandru Sihleanu – 19 martie 2016
TĂCEREA DIN CUVÂNT ÎN LUMINA ZBORULUI ŞI CULOAREA VISULUI
Sâmbătă, 19 martie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost închinată artei plastice şi lansării de carte, ambele cuprinse sub acelaşi titlu „Şevalet cu epilog” (poezie), Ed. Rafet, 2016. Autoarea acestui dublu eveniment este Mihaela Roxana Boboc din Buzău. Scriitori din Buzău şi Râmnicu Sărat, oameni de cultură, au umplut foaierul şi apoi Clubul „Femina 2”.
Moderatorul celor două evenimente a fost Constantin Marafet: „Dragii mei, ne aflăm în foaierul Centrului Cultural şi cred că aţi văzut expoziţia. Vor urma încă două expoziţii, în toamnă peisaje râmnicene şi la sfârşitul anului grafică cu personalităţi râmnicene, ale aceleiaşi autoare. Mihaela Roxana Boboc a venit cu drag la noi. O las pe autoare să vorbească, după care mergem la lansarea cărţii ,,Şevalet cu epilog”.”.
Mihaela Roxana Boboc: „Bună ziua! Mă bucur să mă aflu, aici, la Râmnicu Sărat. Este prima expoziţie de grafică, grafică în rotring, tuş. Am participat până acum la două expoziţii colective. Pictura/grafica a fost pentru mine talentul mult ,,.râvnit”. Tatăl meu era cel talentat, am crescut cu tablourile lui pe pereţi. Sora mea moştenise acest talent şi lucra deosebit de îngrijit şi frumos. Îi copiam lucrările în seri lungi de vară şi încercam să fiu ea. Timpul a trecut, ea s-a axat pe fotografie, eu am continuat să schiţez, şi abia mai târziu, la vârsta de 23 de ani (după terminarea studiilor economice) m-am înscris la Şcoala Populară de Arte, secţia Pictură, pe care am absolvit-o după trei ani de studiu.”.
Constantin Marafet: „Vă invităm să vă bucuraţi de frumos. Veţi vedea că este o legătură între carte şi expoziţie. Îl rog, să vorbească, pe unul dintre marii scriitori Tudor Cicu”: „Cei care scriu poezie nu pot să facă poezie fără să facă şi pictură. Michelangelo spunea: ,,Eu cred că pictura este bună dacă se apropie de sculptură. Sculptura este rea dacă se apropie de pictură, dar sculptura este flacăra între poezie şi grafică”. Grafica este poezia, iar poezia deschide drumul picturii, însă între ele este o distanţă ca de la cer la pământ. Este vorba despre mitul lui Pygmalion, mitul iubirii atotputernice, sculptorul îndrăgostit de propria sculptură în fildeş, idealul feminin, pe care a numit-o Galateea. Înduioşată de rugile lui ferbinţi, Afrodita îi dă viaţă Galeteei. În acel moment arta devine om. Fără imagine nu poate exista arta. Este o grafică peisagistă şi o grafică autonomă, din punct de vedere al imaginaţiei. Mihaela locuieşte în peisaj, dar şi în poezie.”.
Constantin Marafet, editorul şi autoarea, Mihaela Roxana Boboc, au intrat în Clubul ,,Femina 2” la braţ, recitând din lirica volumului ,,Şevalet cu epilog”: „Vă mulţumesc din suflet că ne aflăm aici, la Centrul Cultural, să o sărbătorim pe Mihaela Boboc în dubla ipostază de poet şi grafician. De curând a scos o carte de poezie împreună cu Tudor Cicu. Urmează o carte de proză, un roman .Mă bucur foarte mult că lângă noi se află dl viceprimar, prof. Sorin Cîrjan, criticul literar prof. Mioara Bahna, managerul Centrului Cultural, prof. Violeta Vîlcu, poeta, prof. dr. Manuela Camelia Sava, poetul optzecist Mihai M. Macovei, o poetă redactor Laura Cosma, poetul Petruţ Dinu, aflat la a treia carte, Costică Dîrstaru, autor de monografii, prof. Liviu Nicolae, prof. Mihai Constantinescu şi Nicolae Constantinescu, prof. Floarea Stănescu, scriitoarea Valeria Popa, epigramistul şi autorul de monografii referitoare la Valea Râmnicului Dumitru Hangu, scriitorul Matincă Costea, criticul, poetul, cronicarul, conducătorul Cenaclului ,,Alexandru Sihleanu”, Vasile dl Ghinea. Un poet de excepţie, un mare făcător de gazete, Lucian Mănăilescu. Astăzi se află aici cei mai importanţi scriitori ai Buzăului: prof. Nicolae Pogonaru, Tudor Cicu poet, prozator, critic, este prezent la Râmnicu Sărat se câte ori fac strigare, Laurenţiu Belizan, poet, preş. Cenaclului ,,Ante Portas”, unul dintre prefaţatorii cărţii şi de aceea ne poate spune ce a înţeles din această carte.”.
Laurenţiu Belizan: „Am cunoscut-o pe Roxana pe un site de poezie, pe care am intrat, locuia la Galaţi. Volumul ,,Şevalet cu epilog” este structurat într-un triptic Dragoste-Culoare-Puls, tablouri vivante ale căror culori se întrepătrund uneori întru cunoaşterea de sine şi a lumii. Primul lucru pe care îl remarci sunt desele trimiteri la artele plastice, în special la pictură (Dor de culoare, Culoarea este singurul meu adăpost, etc.). Ar fi multe de spus, de analizat. Aş putea să vorbesc despre faptul că: ,,poezia(…) nu e în voi/ nici măcar în mine/ ea vine din dumnezeul adormit”, despre referinţele livreşti elegant inserate, despre felul sensibil confesiv în care poeta aşterne trăiri, echilibrând sentimente materne, filiale, spleenul cotidian, nevoia de dragoste, de cunoaştere, cu o vocaţie de arhitect, pictor al versurilor, cu şevaletul inimii şi penelul minţii. Aparent, autoarea se refugiază în cuvinte.”.
Constantin Marafet: „Se află printre noi și redactorul de carte Irina Elena Mirică. O rog pe Mioara Bahna să vorbească despre carte.”.
Mioara Bahna (şi-a pregătit lecţia) a citit cronica Tendinţe sinestezice – Mihaela Roxana Boboc, Şevalet cu epilog: „Literatura şi artele plastice, mai ales pictura, sunt două domenii fascinante pentru mulţi. Mihaela Roxana Boboc le tatonează pe amândouă! În aceste preliminarii, mai adaug o observaţie generală, şi anume că lirica, pe care o vizează, are în ea puritatea simplităţii, e genuină, şi e bine aşa, pentru că poezia ei răspunde scopului primordial al scrisului, care trebuie să servească , în primul şi în primul rând, ca debuşeu al sufletului celui care alege o asemenea formă de a comunica şi a se comunica, aşa cum distinge Tudor Vianu între ceea ce el numeşte „intenţiile limbajului”. Versurile Mihaelei Roxana Boboc, din volumul Şevalet cu epilog (Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016), sunt, în continuarea a ceea ce afirmam mai sus, cu un termen nichita stănescian, ,,respirări” , fragmente de gând, de trăiri, senzaţii, cărora autoarea le caută trup în cuvânt, într-o întreprindere cathartică, luîndu-şi-l drept martor şi interlocutor, fie şi la distanţă, pe cel care, de multe ori, este punct de plecare şi liman al neliniştilor sale. (…) Cartea poate fi receptată ca un amplu monolog, în care sunt expuse căutările semnificaţiilor unor gesturi ori doar ale prezenţei celuilalt, într-o circumstanţă sau alta, femeia îndrăgostită, din poezia Mihaelei Roxana Boboc introspectându-se, în acelaşi timp, şi constatând că ,,dincolo de tine oglinzi se închid în trupul meu/ ca un fermoar peste o operaţie complicată/ în urma ei timpul şi-a amputat un braţ şi doare/ când ating un nerv se transformă în piatră şi tace…” (…) Cele trei secţiuni ale cărţii, ,,Dragoste, Culoare şi Plus” inegale sub aspectul valorii, care merge crescător, cuprinde eşantioane dintr-un parcurs existenţial fără întâmplări spectaculoase, văzute din afară, dar unde, aşa cum se anticipează din titlu, emoţia este factor definitoriu, cu atribuţii aproape organizaţionale, pentru cineva care crede, spre exemplu, că ,,între plus şi minus, Dumnezeu a aşezat poezia” şi că ,,timpul e la un pas în urma noastră şi coase de zor”, pentru că ,,niciun minut nu e al tău”, iar ,,ceasul îşi poartă singurătatea în braţe”. Imagini decupate mai mult sau mai puţin aleatoriu, din realitate sau din vis (,,Cazi pe albul sânilor mei; lângă mine se derulează un film”) (etc.) uneori traduse în cuvânt cu o stângăcie indusă, probabil emoţional, (,,trupu-ţi devine o umbră”), aspiraţii cuminţi (,,aş vrea să fiu o radieră”), transpun, de fapt, în vers nevoia de dragoste, clamată cu disperare: ,,sunt o păpuşă cu ochi sticloşi/ urlu după lună cu dragoste…” (…) Trecând, aşadar, de la căutarea făgaşului pe unde să curgă propriile zbateri lăuntrice, luîndu-şi-l pe el, interlocutorul tăcut, cel ştiut sau necunoscut, drept reper existenţial, ajungând să-şi descopere adevărata implinire în preajma propriilor vlăstare, trăind, cu disperare, pierderea propriului tată, contemplând imaginea mamei (,,nu te cunosc decât în mişcare/ ceasornic fără trac”), artista se resemnează într-un poem despre final cu nuanţe psalmice, acceptându-şi destinul, ca pe o manifestare iterativă a fatumului universal: ,,ţărănci cu fuste colorate îmi aduc aminte că universul nu a/ început/ odată cu amarul din ochii mei…”.”.
Constantin Marafet: „Nu sunt critic literar, dar simt. Acum opt ani s-a dat drumul la cutia Pandorei (echipa de la Primăria Municipiului şi managerul Violeta Vîlcu) şi încet, încet, am crescut. Am crescut prin manifestări de cărţi, prin promovarea celor talentaţi în Râmnicu Sărat. Îl rog pe dl viceprimar Sorin Cîrjan, să ne spună câteva cuvinte.”.
Sorin Cîrjan: „Bună ziua, vă spun. Mă simt bine în comunitatea dvs. M-a provocat dl Marafet. Cei talentaţi trebuie să fie susţinuţi de primărie. Nu toţi râmnicenii vor numai drumuri asfaltate, mai vor şi poezie.”.
Mioara Bahna: „Pentru că s-a pomenit de Râmnicu Sărat… Am fost la Iaşi, la o lansare de carte, a mea, numele oraşului Râmnicu Sărat s-a auzit acolo. Deci, nu trăim degeaba.”.
Sorin Cîrjan: „Graţie eforturilor Violetei Vîlcu, din Casă de Cultură, am ajuns Centru Cultural.”.
Violeta Vîlcu: „Mă gândeam la raportul pe care l-am prezentat la activitatea Centrului Cultural. Acest mandat, 2011-2016, a fost de suflet să fac echipă cu dl vice, să mă susţină. Vreau să mulţumesc public acestor doi oameni (dnii Holban şi Cîrjan) care au deschis drumul culturii şi acest parcurs să continue. Trebuie subliniat aici, o contribuţie deosebită o are activitatea Cenaclului literar din cadrul Centrului Cultural, condus de dl Vasile Ghinea.”.
Constantin Marafet: „Despre poezia dragostei, Tudor Cicu”: „Jonathan Swift spunea: „Când apare un adevărat geniu în lume, poţi să-l recunoşti după acest semn: toţi ignoranţii se unesc împotriva lui”. Mihaela se află la a treia sa carte şi încă două în tandem cu mine, şi are un roman la editură. Goethe spunea: „Natura este o fată tânără şi cochetă.”. Ceea ce vedem este mult mai cuprinzător decât ceea ce privim. Poemele sale au acea statică meditativă de final. Vorbind despre poezia autentică de dragoste, criticul Ion Roşioru spunea că Mihaela Roxana Boboc vine în poezie cu ,,versuri-prag cel mai adesea antologice” şi că poeta îndrăgostită ,,e conştientă de unicitatea destinului ei şi nu exclude, prin urmare, o traiectorie pe care tragicul existenţial se conturează parcă şi mai singularizator”. Cu alte cuvinte, poeta Mihaela Roxana Boboc are de partea ei fericirea de a scrie. Avem de-a face cu un volum ,,tranzitiv” cu un plus ideatic spre o nouă etapă, una care îi va genera imaginaţia spre fabulaţia şi epicitatea rostirii poetice.”.
A intervenit Anya Alesia Bunduc şi chitara sa, care a interpretat: ,,Cântec de oameni” (Vali Sterian) şi ,,Ploaia care va veni” (Florian Pitiş).
A intervenit cu o lectură „Octombrie şi tu”, Laura Cosma, care a dovedit şi talent de recitatoare.
Constantin Marafet: „Îl invit pe preş. UCRS, cu un singur membru, Adrian Câmpeanu să-şi exprime părerea”. Adrian Câmpeanu a remarcat versurile pline de culoare a „Giocondei”, alias Mihaela Roxana Boboc.
Lucian Mănăilescu: „Am o certitudine că acestă carte este cea mai bună carte a ei. O poezie profundă şi ceea ce îmi place, moartea este blândă, ploaia nu este bacoviană. Mihaela m-a invitat la un festin.”.
Nicolae Pogonaru: „Primul tablou pe care l-am achiziţionat de la Mihaela, mi l-a adus la ,,sindicate” cu cel mic în landou. De multe ori scriem pentru noi înşine. Important este să lansăm cărţile într-un public cât mai larg, să le dăm din mână în mână. Mihaela Boboc va fi o poetă importantă.”.
Muler Ramona: „Mihaela Roxana Boboc a dat posibilitatea ca grafica ei să fie înţeleasă de fiecare cum vrea. Şevaletul este un suport. Mihaela îl foloseşte pentru a îmbina pe el pictura şi poezia. Poezia ei este dinamică prin expresivitate.”.
Matică Costea a intervenit cu un moment de divertisment, a interpretat cu aplomb monologul „Eu sunt Nică Titirează” de Ion Măgârdiceanu, de la a cărui dispariţie se împlinesc în martie 55 de ani.
La final, autoarea, Mihaela Roxana Boboc: „S-au spus atât de multe, încât nu cred că mai este ceva de spus. Ceea ce mă bucură este că oamenii au comentat aşa cum au înţeles. Este o întâlnire fericită între grafică şi poetie. Am pus culoarea în centrul poeziei mele. Vă mulţumesc că aţi făcut din acestă zi o exprimare a frumosului.”. Totul s-a încheiat cu autografe, la cafeaua literară.
Sâmbătă, 26 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Safta Leaută.
