Paràlele – Patruj’ de parale și opt
Muncitori din toate ramurile, uniți-vă! Cred că așa ar începe bunul confrate Dodan un reportaj despre solidaritatea și frăția în ale sindicalismului. Dacă n-o fi făcut-o deja.
Fără să abuzez de forma și culoarea penelului din gândurile de bun și onest cetățean al urbei, mai că aș trage sirena ca Vasile Roaită la grevele din…. Dar ce mai este o grevă astăzi? O pinguiniadă, un marș funebru de însoțit mastodonții erei comuniste criogenați în domeniu propriu, o turmă de oi, o întrecere de moaște militare pensionare, o cireadă de ,,boi” în uniformă, o…? Ce va să fie greva muncitorilor de la Dacia? Și cine este Dacia? O uzină oarecare, o întreprindere care numai de stat nu mai este. Domnul ,,Vasile R.” a greșit sirena, în loc să o tragă la Pitești, o butonează la București. Fraților, suntem în capitalism! Dacă este cineva care trebuie strâns de gât pentru proasta gestionare, acela nu poate fi decât liderul, grupul de conducere, adunarea acționarilor, cei care au luat decizii. Să mai repet? Fluxul este cât se poate de simplu: ofertă și cerere sau invers. Poți începe de la studiul pieței, de la lipsurile ei și poți construi o afacere din această analiză, poți fabrica un produs pe care să-l plasezi spre vânzare. Oferi obiectul și se creează cererea. Invers am explicat în articolele anterioare.
Oricare i-ar fi fost statulul odinioară uzinei de produs automobile, astăzi ea se supune unei singure legi: concurența. Încailea mai bine, mai mult, mai competitiv. Dar nici odinioară nu i se tolera incompetența, pauzele lungi și dese, rebutul. Planul era unicul deziderat pentru care muncitorii, inginerii, directorii, paznicii și femeile de servici, distribuitorii erau remunerați. Și atunci era ,,mai bun, mai mult, mai competitiv”, chiar dacă era o lozincă de tip comunist, cerea același lucru și împlinea un singur deziderat: o economie performantă, longevivă. Bani adică. Era timp de răscoală pe vremuri? Unii erau atât de scrupuloși încât stăteau după program, pierdeau nopțile pentru îndeplinirea la timp a planului. Erau două luni la dispoziție pentru un lot de 500 de Dacia 1300? La termenul stabilit era livrată ultima mașină. Erau 6 și 21 zilele de salariu? La ora 14,30 începea împărțirea acestora. Statul plătea cinstit. Ca să nu spun de concedii, prime, studii remunerate, scoateri din producție, apartamente, ajutoare….
Greva înseamnă sfârșitul. Nemulțumirea, chiar momită cu ,,miere”, nu mai poate fi conciliată, așa că cine vorbește de negocieri, de ,,picări la mijloc” nu știe ce vorbește. Răul declanșat nu mai suferă reparație. Ambele tabere merg la cacialma: unul cere cât de mult ca să obțină aproape ce vrea, altul oferă cât de puțin ca să dea mai nimic. Greva este o creatoare de criză în sine, nu face decât pagubă și mai devreme sau mai târziu își atinge scopul: duce în faliment întreprinderea. Asta în cazul în care vorbim despre capitalismul liber și nu cel controlat de pârghii statale și nu este nico utopie când afirm acest lucru. Raționamentul pleacă de la oprirea producției, trece la decalarea livrărilor și în final la întârzierea plăților, neîncrederea furnizorilor, partenerilor, finanțatorilor, consumatorilor…. Așa începe falimentul.
De aceea am un îndemn: ,,Muncitori de la Dacia, urniți-vă!”.
,,Deja ni se spune despre lefile mari pe cari au de gînd să şi le croiască patrioţii; deja a început a se ivi prin ziare planuri de poduri peste Dunăre, canaluri între Dunăre şi Marea Neagră, deja, cu ficţiunea şi sub pretextul de a crea un Eldorado, se fac încercări de a îndupleca opinia publică în favorul unor cheltuieli cari vor fi enorme,. Vom vedea în curînd cum partidul roşu va umplea provincia cu ciracii d-lui C. A. Rosetti, cu netrebnicii cari nu se pot hrăni şi îmbogăţi altfel decît pe spinarea şi în paguba statului român. Apoi vor urma întreprinderi de milioane pentru poduri pe uscat şi şosele pe apă şi cîte comedii toate. De aceea revenim la ideea noastră emisă de a se consulta populaţia şi de a vedea sub ce condiţii voieşte să se ţină de statul român. Să fie o învoială, nu o cucerire.” – Eminescu, 5 octombrie 1878.
