De Rîmnic, de bine – Pagini îngălbenite
Solidaritate peste timpuri și ambiții. Cu astă medalie s-au decorat piepturile tuturor înaintașilor noștri.
Șaisprezece ani de activitate sunt o performanță pentru timpuri în mișcare, în continuă schimbare, în căutare de identitate, mai ales după ce se depășise punctul critic al războiului, al unirii cu Transilvania. Totul căpătase un alt sens, direcțiile de acțiune își sporiseră numărul, lumea toată dorea altceva. Ziariștii doreau altceva. Foaia Râmnicului vine să încuviințeze toate aceste reorientări în virtutea momentului, aceste mutări de mental spre alte năzuințe. Publicația de față a strâns pe lângă idealuri, mai mult sau mai puțin viabile, o sumă considerabilă de intelectuali de frunte ai orașului, dacă nu chiar pe toți, și-a revigorat viziunea și apartenența, a supraviețuit. Începând cu 20 ianuarie 1920 și terminând cu numărul 69 în 25 august 1933 a fost pe rând ,,Ziar cultural”, ,,Organ independent de luptă culturală și democratică”, ,,Ziar independent”, ,,Ziar politic”, ,,Ziar politic și informativ” și ,,Organ al Cercului studențesc Alexandru Sihleanu”. La cârma lui, chiar dacă erau destule alte nume mascate sub titulaturi ca ,,Sub conducerea unui comitet” sau ,,Sub conducerea Asociației culturale și ziaristice R. Sărat”, s-au aflat Octavian Moșescu, G. Alexandrescu, Victor Dimitriu, R. F. Scânteie și Ion Măgârdiceanu. O idee se construiește pe credințele unui om și pe concursul celor din jur. Această foaie este una dintre acele idei care coagulează toată floarea literaturii și jurnalismului local. Inițiatorul, nimeni altul decât inimosul Moșescu, ,,boierul” acela pe care îl priveam cu o curiozitate bănuitoare la ce face un om în habitatul propriu, pe ferestruica uneia dintre cele două camere de pe strada Amurgului, la numărul 1, cu jind la casa cu tocuri de geam vopsite în albastru și la picturile ce străluceau prin ea, asigura încă de la primul număr colaborarea cu toți cei care doreau ,,o reînviere din punct de vedere cultural a orașului” în primul articol, numit ,,Câteva cuvinte”. Pe cât de simplu titlul, pe atât de îmbietor la participare și la împlinirea unui deziderat: retrezirea vieții sufletești, ,,atât de inexintentă azi”. La această zidire culturală și-au adus aportul Emilian Constantinescu, Victor Dimitriu, Ion Măgârdiceanu, G. Niculescu, George Baiculescu, D. P. Mazilu, Rubin Finkelstein, Pompiliu Voiculeț, P. Iorgulescu-Yor, Stelian Cucu, C. Paraschivescu-Bălăceanu, Nicolae Iorga, Gala Galaction, Alexandru I. Zamfirescu, Ion Gane, Nicolae Mihăescu, Gheorghe Ramură, C. Țânțăreanu, Lucian Renea, Ion I. Pavelescu, Gheorghe Lazăr Demetrescu…. Chiar dacă nu a egalat celebra ,,Gazeta Săteanului” ca număr de ani de publicare și nici ca număr de colaboratori, Foaia Râmnicului rămâne a doua cea mai importantă publicație pe care orașul a dat-o. În paginile ei găsim articole de tot felul, poezie, proză memorialistică, informații, editoriale, portrete, antologii, despre patrimoniul cinegetic al județului…. Titlurile sunt și inedite, dar și banale sau folosite cândva și în alte jurnale din acea perioadă: ,,Informațiuni”, ,,Cronica științifică”, ,,Mișcarea socialistă din județ”, ,,Cronica rimată”, ,,Carnet monden”, ,,Mișcarea cooperatistă”, ,,Litere-știință-artă”, ,,Anchetele noastre”, ,,Ecouri”, ,,Politicale”, ,,Rubrica femeii”, ‘,,Mișcarea culturală”, ,,Siluete râmnicene”, ,,Figuri parlamentare”, ,,Teatrale”, ,,Cronica plastică”, ,,Poeți râmniceni”, ,,Cântări sfioase”, ,,Generalități despre arta picturii”, ,,Călăuza”, ,,Vânătoarea în județul R. Sărat”….
Iată ce transmitea la 25 septembrie 1922, din Viena, Octavian Moșescu în cele câteva rânduri adunate sub titlul ,,Dragii mei prieteni”: ,,Vă urez să faceți din Foaia Râmnicului o insulă de lumină care să rămână în istoricul cultural al acestui oraș, pentru urmașii noștri, cea mai frumoasă poveste…”. ,,Halal” îndemn!
