Ora de muzică 146
Cum să nu fi ales să vorbesc despre cei mai buni, așii sufletului, ai cântecului când eu însumi aspiram să fiu unul dintre ei?
Ce păcat că flacăra aceea mare n-a rămas decât un muc de lumânare abia pâlpâindă, abia azvârlind căldura muzicii la care mă perpeleam odată. Acum realizez de ce n-am ajuns niciodată pe acele culmi. Îmi privesc colegii, leaturile și dau dreptate celor mai mari peste ale cânturilor noastre că nu ne-au dat girul atunci când noi ne doream cel mai tare și cu părere de rău pentru generațiile următoare afirm aici că nu avem ce le lăsa ca moștenire, regret profund în numele lor că timpul nostru s-a epuizat în zadar, în cautări insipide, în încercări eșuate.
Sunt însă înaintași demni de cei ce au început istoria, i-au căutat cusururi și au izbutit să ne-o lase nouă perfectă. Am ales acești domni și doamne tocmai pentru cei tineri, cei care poate vor găsi mijloacele prin care să le continuie opera, am ales aceste regine, aceste da-uri, toto-urile și sting-ul ca într-o cadență perfectă ca să vă urc pe tronurile muzicii, să încuviințați urechilor să încerce irealul, dinamica și trăirile interioare. Vi i-am dat pe Queen pentru înălțătoarele note rock-clasice, Yes-ul pentru poveștile fantastice atât de suprem narate, pe Toto pentru ce înseamnă să te naști, să iubești și cânți pe tărâmurile americane, iar pe Sting pentru reflecție, pentru profunzimea sinelui, pentru filozofia de dincolo de noi. Sunt ca o oază: te oprești sub umbra lor, le bei apa limpede, le primești briza răcoritoare și reconfortantă cu ochii închiși și te lași cufundat în somnul lor melodios. Aceștia sunt adevărații apostoli ai muzicii.
Nu vă ascund adevărul. M-am cutremurat ascultând pe cei de o generație cu mine și singura mea scăpare a fost gândul că-mi pot spăla neuronii cu câteva dintre capodoperele celor avansați de mine la grad profetic. Chiar m-am recufundat acolo unde nu mai coborâsem demult, în tainițele pline cu aur sufletesc și mi-a făcut bine, aproape că am renăscut. Însă este vremea revenirii mele cu picioarele pe pământ, timpul marilor adevăruri, crunte dar binefăcătoare. Oamenii ăștia sunt la fel ca noi.
Și părinții, acei care au știut să le dea exemplul, suflul artistic cu har, cu trudă și speranță pentru ei, urmașii ce vor duce mai departe această nepalpabilă materie, acest miez de visare, și ei au fost oameni. Dacă n-a reușit să scoată din Aref Durvesh un brav cântăreț la Shehnai, tatăl l-a îndrumat spre ce i-a plăcut mai mult, instrumentele de percuție și anume Tablas. Spuneam de exemplu. Iată-l! Tatăl a primit suflul muzical de la primul mare shehnai-ist, Bismillh Khansahib, Aref de la tată. Nu știți ce este shehnai-ul? Un corespondent al oboiului clasic cu opt sau nouă orificii, de culoare maro, din lemn, cu două ancii, să le spunem lame din trestie care sub acțiunea buzelor și fluxului de aer eliberat prin suflare între ele vibrează și o pâlnie de asemenea de lemn sau metal la celălalt capăt. Acest instrument este specific zonelor din India, Pakistan și Bangladeș, de altfel țări surori și este des folosit la evenimente de uniune a cuplurilor, în procesiunile religioase, dar și în concerte. Câteva cuvinte și despre Tablas, două mici tobițe asemănătoare bongos-urilor, diferite ca dimensiuni, cea mare de forma unui ceaunel strâns puțin la gură, din tablă, cu pielea strânsă la fel ca la Djembe, cu sfori impletite în zigzag, cea mică de formă cilindrică, din lemn, cu membrana strânsă cu sfori date în două între care sunt introduse bucăți scurte de lemn pentru acordaj. În funcție de fiecare percuționist ele sunt așezate oblic spre interior și sunt acționate de bătăile palmelor și degetelor, iar înălțimea sunetului emis poate fi ridicată prin apăsarea membranei. Ca ele să poată fi stabile, sunt așezate pe suporți împletiți, de formă rotundă, ca de covrig și sunt uzate atât în țările mai sus menționate pentru Shehnai, cât și în cele vecine: Indonezia, Sri Lanka și Nepal. Câteva sculpturi atestă faptul că sunt o invenție egipteană, însă a circulat un mit care desemnează inventatorul lor în persoana poetului și muzicianului turc Amir Khusro. În mâinile lui Aref stă deci o istorie veche și el se numără printre cei care au dus-o mai departe spre cunoaștere mondială, la nivelul cel mai înalt, depășind cadrul național, zonal, atribuind-o incontestabil genurilor noi contemporane: urban, jazz, hip-hop, fusion…. Că este un artist desăvârșit o dovedesc execuțiile de virtuozitate de pe albumele lui Jeff Beck, Cheb Mami, Susheela Raman, Visionary Underground… și dacă adaugăm și cele două apariții la premiile Mercury…. O dată cu Susheela și a doua oară cu Nitin Sawhney, un indian născut pe meleagurile britanice, un…. O minunăție de muzician și acesta….
