Ora de muzică 144
N-am renunțat la ideea cu care am demarat din nou seria albumelor stingiene, cea care face dintr-un muzician nici mai mult, dar nici mai puțin decât un om.
Simplu. Nu statuie, nu dumnezeu, poate un exemplu de urmat. Atât admiratorii, cât și ei înșiși, cântăreții se trezesc deseori în postura de fanatismului, cel cu adulația ridicând socluri, cei adulați sus pe ele. Dar eu nu știu niciun dumnezeu al muzicii, nici măcar un apostol, nu știu să se fi trecut în cartea sanctificării niciun pui de muzicant, și-ar fi meritat destui. Lui Bach, cel care a trimis osanale către ceruri în sute de motete și misse nu i s-a oferit decât un loc de organist când ar fi meritat să fie trecut la sfinți încă din timpul vieții. Știți voi ceva mai înălțător decât ruga melodiată? Mozart ar fi trebuit trecut cel puțin între apostoli. Petru, Toma, au fost mai buni decât el? Cine își deschide mai mult sufletul în fața tuturor, oricui, în fața dumnezeului însuși decât cel care cântă, cel care dă o bucățică din el eterului fără să ceară nimic. Poate iubire, poate bunătate, pace….
La micul dejun avem același meniu cu răvașe neobișnuit de îngăduitoare, prin grija, bla, bla, bla, făcătorii de produse muzicale de la Angel Records vă prezintă pe Anoushka Shankar, fata cu sitarul. Zău că-i circ curat de servit gurilor cască. Eu o să vă spun cine este nu cum vor alții să credeți că ar fi un artist, zeu, sacru, hiper erou, dar nu poți vorbi despre ea fără să spui din cine se trage. Ravi Shankar n-a fost fitecine, corzile lui indiene au răsunat pe tot globul făcându-l cel mai cunoscut dintre cei ai nației sale. La zece ani însoțește trupa de dans a a fratelui în Franța, iar la 13 ani se alătură ca membru al grupului dansând și cântând la numeroase instrumente tradiționale ajugând să cunoască America și muzica nouă a secolului jazz, western, dar și cinematograful. Atras de Allauddin Khan, se hotărăște să ia lecții sporadic în timpul unui turneu prin Europa alături de acesta și mai târziu se înscrie la cursurile acestuia de muzică clasică indiană susținute în Maihar după moartea părinților la începutul războiului. Nici tatăl nu era un oarecare, fusese avocat, politician și reprezentant al guvernului. Ca să nu mă lungesc mai adaug câteva detalii. A cântat alături de Yehudi Menuhin, i-a pus sitarul în brațe lui George Harrison timp de șase săptămâni, are deci meritul de a fi contribuit substanțial la Grammy-ul căpătat de Beatles pentru Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band, a fost sub bagheta lui Zubin Mehta, are Grammy-uri destule, contribuții recunoscute în muzica indiană dar și pop, compoziții și titluri nenumărate. Dintre cele mai mari.
Fiica a început destul de devreme cariera artistică. La 17 ani scoate primul album cu numele eponim Anoushka, la doar 35 de ani neîmpliniți astăzi, adună opt discuri și colaborări cu nume mari, nominalizări la Grammy și bineînțeles concerte împreună cu tatăl. A fost declarată în 2003 femeia anului în India, este printre cele douăzeci de eroine ale Asiei, a fost sub bagheta lui Mehta, dar a cântat cot la cot și cu Harrison, ca și tatăl. N-a lipsit Clapton și Lenny Kravitz. A scris biografia tatătului și a fost în paginile unor reviste ca First City Magazine și Hindustan Times cu articole timp de trei ani de zile. A fost împreună cu Jethro Tull. Cine a văzut Mândrie și Prejudecată să știe că acel Jon Wright, regizorul, îi este partener de viață.
