Ora de muzică 121
Măcar îmi formam o părere despre munca multor muzicieni și tehnicieni, chiar dacă sunetele nu atingeau încă perfecțiunea.
În măruntaiele lui, aveam să aflu grație altui program, Awave Studio, Fruity Soundfont Player putea reține truda tuturor curioșilor și profesioniștilor deopotrivă. Înaintarea în secolul XXI avea să aducă perspectivele finețurilor muzical-electronice și să treacă de la o sinusoidă analitică sumară pe osciloscop și VUmetru la o cizelare milimetrică a frecvențelor și o îmbogățire considerabilă a plajei lor. Acest Awave Studio putea crea instrumente din forma cea mai uzuală Wave, dar și altele, dar le și putea compila astfel încât să fie ,,citite” de mai toate aparaturile inventate, printre ele numărundu-se Soundfont Player-ul. Modalitatea de lucru este relativ ușoară, metodă folosită astăzi cel puțin de firma Korg pe aproape toate modelele de claviaturi, se alege opțiunea New Instrument și pentru fiecare notă sau grup de note se adaugă un Layer. Poți uza un singur sunet și cu el poți defila destul de lejer, dar instrumentele virtuale sofisticate, fidele celor reale, necesită mai mult de un sunet pentru o notă. Ați fi tentați să spuneți că nu este posibil și vă garantez ca nu aveți dreptate. Fiindcă am detaliat concis în episodul trecut rolul primordial al tobei în menținerea ritmului, o s-o folosesc în exemplificare. ,,Cobaiul” nostru are un set relativ, poate conține trei, patru elemente de percuție sau douăzeci și chiar mai multe, însă nu lipsesc dintre ele trei esențiale: toba mare, premierul și fus cinelul. Toba mare este acționată prin bătaia de picior cu o pedală, fusul și cu pedala dar și cu bețele, iar premierul cu bețele. Nu iau în calcul și alte moduri de a le face să emită note, atenție, nu zgomote, deoarece și ele pot fi acordate. Toba mare este cea care umple cu note joase spectrul de frecvențe în funcție de aordaj spuneam, dar și de cât de tare este lovită de măciuca de pâslă sau plastic a pedalei. Pentru fiecare astfel de bătaie există un sunet diferit și ca volum dar și ca ,,timbru”, de aceea toate programele conțin de mai bine de zece ani încoace o adevărată arhivă de înregistrări cu sunete catalogate după Velocitate, care în cazul unui instrument construit cu un singur Wave per Layer ține loc de Volum, dar care pentru unul sofisticat, cu mai mult de un sunet alocat unei note, va ține loc de schimbător al lor, al sunetelor. Pianul este în aceeași situație, apeși clapa mai încet, coarda reacționează mai încet și cu vibrații ce antrenează vecinele mai puțin, apeși mai tare, zbârnie și ea, coarda, dar și megieșele, de mama focului, asmuțindu-le să emită sute de armonice.
Aveam să aflu că toate instrumentele mele, în bază ,,.sf2” erau niște troglodite, antice în sensul că nu se mai foloseau, din cauza textului care în afara datelor privind lungimea, punctul de start și final al secvenței în buclă, nota din octavă folosită, atack și altele, mă anunța că au 22050 sau 11025 Hz. Diferența față de tehnologia de moment era evidentă, sunau înfundat și cu mult zgomot de fond, ceea ce făcea dintr-un acord de trei note o adevărată hărmălaie.
Fruity a mai adăugat mici invenții pentru îmbunătățirea calității audiției unei baterii, Fruity Kick, dedicat tobei mari, Drumpad și Drumaxx, editor și player de ritmuri. Anterior veniseră în întâmpinare cu o copie proprie a unui aparat cunoscut sub denumirea de Akai, dotat cu Pad-uri, butoane pătrate de cauciuc, care puteau fi acționate prin apăsare și cărora li se puteau aronda sunete cu velocitate. Noutatea consta în faptul că fiecărui Pad i se puteau aloca efecte din mixerul virtual al Fruity-ului. Dintre toate aceste programe puteai găsi unul care să te mulțumească, descopereai totuși că lipsește ceva. Oricât m-am străduit în anumite cazuri, în noianul de sunete care compuneau cântecelul meu secția ritmică își pierdea pregnanța, forțându-mă deseori să o augumentez cu Fruity Slicer, un ,,hoț” din munca altora. Dacă într-o melodie găseai un spațiu doar cu tobe, îl decupai cu alt program, salvai și încărcai direct în Slicer, care la rândul lui îți retăia secvența în elemente separate, pe care le puteai remodela după plac.
