Revoluție… evoluție… disoluție..
Cum trece timpul, dom’le! Și timpul ăsta șterge amintiri, fapte, evenimente… Cine își mai aduce aminte, de exemplu, că azi, se împlinesc 26 de ani de la Revoluție! Revoluție?? Ce-i aia? S-a întâmplat așa ceva? A fost ieri? Azi? Sau pe douăzeci și doi?… Whatever!.. .Amintirile despre Renașterea noastră se pierd, parcă, în negura unor timpuri… imemoriale. Au rămas doar niște întrebări de genul: a fost sau n-a fost? Dacă a fost, de ce? Dacă n-a fost cum a fost?…Au murit niște oameni!…Pe bune? Adică au murit cum se moare?…Da, împușcați, torturați… Vaaai! Nu se poate așa ceva! Asta înseamnă Revoluție? Să ieșim în stradă să protestăm pentru ca așa ceva să nu se mai întâmple! Jos Revoluția! Jos! Jos!…
Cum spuneam, sub dictatura Timpului Etern, poporul ăsta a trecut prin câteva etape:
1. Etapa exuberanței, a efervescenței revoluționare, a descătușării energiilor de tot felul. Bucuria eliberării de sub dictatura comunistă a fost atât de mare încât a estompat până și gravitatea uciderii unui om în zi de Crăciun. Preceptele religioase creștin-ortodoxe de mii de ani cu care ne mândrim la colț de stradă, au fost date uitării atunci când s-a săvârșit acest păcat capital.
2. Etapa idealismului. Poporul a crezut atunci că tot ce zboară se mănâncă, toți câinii vor avea covrigi în coadă, iar Dunărea va fi doar lapte și miere…Toți voiau să fie patroni, să câștige la Caritas, FNI sau Gerald, chiar dacă ar fi fost ultimul lucru pe care l-ar fi făcut în viață…Se uita poporul la Iliescu ca la Dumnezeu, iar el se comporta ca El însuși. Poporul a crezut în acele alegeri ,,libere” precum în sfintele moaște care ar trebui să-l vindece de toate durerile și frustrările trecutului.
3. Etapa occidentalizării sălbatice. Halloween, Valentine Day, Ziua Americii au devenit noile embleme ale tradițiilor noastre…,,strămoșești”. Poporul se simte rușinat de propriile tradiții, pentru că nu sunt așa de frumos colorate, au un aer învechit, așa că le-a adoptat fără regrete pe cele străine. Mall-urile și hypermarket-urile fac concurență neloială bisericilor, iar cozile de altădată de la Alimentara, lasă locul cozilor la bancomate…Fiecare roman are unul, două, trei credite la bancă, cu buletinul sau fără, una-două mașini, două-trei carduri de cumpărături și un overdraft așa, să fie!
4. Etapa victimizării. Poporul român se vede nedreptățit, victima tuturor teoriilor conspirației și dă vina pe ruși, americani, evrei, masoni, nemți, turci, tătari și unguri pentru toate relele care i se întâmplă. Miorița aproape că devine imn național, simbol al fatalității de a fi român…
5. Etapa îndoielii. Poporul român se îndoiește de orice. Are dubii că Revoluția a fost Revoluție, se jenează să mai vorbească de ea, se îndoiește chiar că așa ceva s-a întâmplat vreodată, că unii oameni chiar au murit ca ăștia de acum să treacă prin etapele de mai sus. Poporul român se îndoiește de existența lui Dumnezeu, de existența sa, de istoria sa, de viitorul său….
6. Etapa îndobitocirii. Poporul român se aruncă cu capul înainte în marea de manipulări din mass-media. Vrea să creadă că Elodia mai trăiește, că flota n-a fost vândută ci e ascunsă de oameni loiali țării ăsteia undeva, să n-o fure capitaliștii nenorociți. Se enervează fiindcă Guță are atâtea femei dar și lăcrimează când crește cursul euro. Popor simțitor, sensibil și generos, dă acatiste și merge la toate moaștele reale sau imaginare pentru bunăstarea lui, în primul rînd și apoi a celor care o duc mai rău, loviți de tsunami-uri, Ebole sau gripe aviare…
7. Etapa nesimțirii. Românului nu-i mai pasă de ce se întâmplă cu cel de lângă el, atâta timp cât el, personal o duce bine. Nu-i pasă că e mințit, furat, umilit atâta timp cât și el poate face la fel cu alții. Nu-l interesează cadavrele pe care le face și pe care calcă pentru a-și atinge propriile sale scopuri, cu egoism, cinism, etc.
8. Etapa ipocriziei. Românul urăște trădarea dar îi iubește pe trădători. De aceea i-a pus să-l conducă din cele mai înalte funcții în stat. Urăște incultura dar nu citește nici măcar cartea de telefon. În schimb, a adunat toată colecția de cărți mapărute cu vreun ziar. Din snobism.
9. Etapa crizei. Românul e într-o continuă criză: de bani, de idei, de morală. Și nu găsește fonduri să le acopere! Și intră în executare silită…
10. Etapa dezorientării. Aici ne aflăm…
