Brigada diverse – Ha(i)ta lu(n)ii
20 octombrie 2026
Undeva tot pe aici – chiar la început?; sau în Fărădelegea? – susțineam „teza” păcălirii grafice în sondaje. Când pentru un procent mic pui un dreptunghi mai lung și pentru un procent mare adaugi foarte puțin, cât să pară foarte apropiate statistic. A venit vremea hărților să fie trecute prin sita clarității. N-auzisem de harta Mercator, de uz global. Trăisem cu impresia generală că proporțiile sunt corecte, cu corecțiile vizuale de rigoare la afișajul secundar pe ecran, mai late le îngustezi, mai lungi le micșorezi în înălțime. Baiul n-ar fi că Franța a renunțat la antica reprezentare, ci că Oana Țoiu face un soi de pedagogie de școală primară cu cititorii. Că ne modelează, că ne schimbă percepția. Din una în alta dezvăluie că Africa, după repararea desenului, este mai mare. Dar trântește – probabil conformația nasului este de vină – trântește mucii-n fasole și, ca o comparație cu Africa, spune despre Crimeea că este tot în Ucraina. Chestiuni relative, Oano, așa cum azi ești ministru și mâine nu. Sau chiar azi, nu?
S-au săturat și ei, jurnaliștii, de atâtea pasaje identice. În sfârșit, mai auzi pe câte unul care mai detronează miturile muzicii originale românești, care mai declasează trupele noastre rock. Bravo, nea Lenți! Era suficient să înțelegi că rockul și alte genuri, nu sunt inventate la noi. Nici măcar o notă. Nici măcar un efect de chitară. Nici măcar un set de tobe.
Cazul Ucrainei și spălării de bani sau atribuirii de bani pe armament prost era și fără un control amănunțit unul notoriu de ilicit. Că aveau oferte, că toate erau din Turcia de la același fabricant, dar de la comercianți diferiți…. De-astea facem și noi. Ăl mai apropiat, ăl mai scump, ăl mai cu marfa cea mai proastă câștigă licitația.
Numai ai noștri – tot ei – pot face jurnalism județean ieftin. Mare știre, că primăria noastră caută bani pentru reabilitarea – e de muncă de jos în sus… o tonă – fostei bănci naționale, comerciale…. Și unde să-i găsească? Că sacii-s goi.
Nu mă agasează găselnițele, mă lasă rece orice încercare a ăstora deja cu bărbi de peste cincisprezece ani de a se agăța de prilejuri ce nu mai sunt de nasul lor. C-au făcut unii un cântec despre școală (anti). Luați-vă, mă, de ăia boșorogi, de cei de seama voastră, de golani, de curve, nesimțiți, de șoferi, de toți agramații bătrâni, de nepăsători, de…! Hai, că nu vă mai dau idei, costă!
Pnnr-i-me-ar! Să spună clar. Cine are de zis. Nu să aburească. Iaca. Tu te angajezi că faci, faci, se constată și abia apoi se plătește. Dar. 66 de procente moca, restul de la tine. Că de-aia faci, însă cu banii tăi. Cum era și cu fondurile europene normale.
Când ești din altă țară, vezi lucrurile eronat. Finlandezul, președinte pe deasupra, a declarat…. Că Putin ar fi încercat rusificarea Ucrainei, doar că biata ar fi devenit europeană. Mă nene, nu știu câtă rusă știi, se vede totuși că nu auzi ce vorbesc și unii și ceilalți. Au tu sesizezi toate nuanțele, subtilitățile cât să deosebești rusa ucraineană de rusa putinească mușă? Sunt ruși și unii, și alții. Răi, bețivi și arțăgoși. Și criminali. Să nu uiți!
Să închei cu nebunia cu care occidentalii, fie ei și englezi, se tot „înnobilează”. Să pui o statuie în Trafalgar Square cu o negresă înțolită într-o rochie albastră pe dimensiunile uriașe ale unei negrese hiper obeze. Un așa omagiu femeii moderne provoacă destule sentimente contrare. Vrei echilibru, vrei echitate? Pune un grup de doamne de mai multe culori. Asta nu se cheamă discriminare?
