Fărădelegea lui Călin – Low without us
Bani și iar bani. Aici am ajuns. Toate cele, de bine, s-au aliniat în urma lor: etică, morală, dreptate, cinste și generica omenie.
Așa au ajuns, în disperare de cauză, din dorințe inexplicabile de înavuțire să se împrumute indivizii și să creeze altora o tonă de probleme. Bineînțeles, și lor înșiși. Noroc că, în toate situațiile, oricât de încurcate, toate se termină, brusc, odată cu plătirea integrală a creditorilor sau parțială până la ultima lețcaie. Art. 885.
Nefiind suficientă doar stingerea datoriei de facto, domnul executor trebuie să dispună „… încetarea urmăririi silite și dispune închiderea dosarului.”. Dar…. Cum dar-urile nu contenesc în Codul de Procedură Civilă, less end-ul legal lasă din nou o portiță putinței. Nesăturații creditori pot cere reluarea urmăririi silite sau unei noi urmăriri. Când credeam că….
Când credeam că totul este licit și de bun simț. Tocmai atunci, pe final de titlu, când credeam în șansele tuturor, leuca-n cap mă lovi iremediabil. Sume strânse, consemnate, dar neridicate. Cinci ani trecuți. Cine credeți că le ia? Statul, car s-a gândit că le este mai bine ca „… venit la bugetul local…”. Art. 887.
Lăsare…. Cui? O serie de obligații se înșiră în dreptul debitorului, pentru care, prin neexecutare, va fi dat pe mâna justiției de creditor. Acesta va cere să fie penalizat. Al. 2…. Vădit scris pentru proști. Păi, dacă îl predai, îl lași în folosință, nu este logic că trebuie să evacuezi imobilul? Art. 888.
Totuși. Oi avea tu, creditor, vreo suspiciune că debitorul vrea să se sustragă obligațiilor, ba chiar să facă praf bunul supus unei eventuale urmăriri silite, dar tot este nevoie să dovedești. Sper astfel că sesizarea la instanță să ducă măcar la o minimă verificare. Nu la de îndată și fără somație către debitor. Art. 889.
Banii. Nu am încotro și repet că sunt pe primul loc. Acum înaintea executării obligațiilor. Și-o minte de copil putea deduce că ce e cu mâna debitorului făcut, costurile îl privesc. Astfel că Art. 890 bate șaua priceperii iepei, cu un proces-verbal și cu îndeplinirea obligațiilor, dar și cu cheltuielile, impunând ca atare plata. Să mai întreb iar care?
Uite bunul, nu e bunul. Uite urmărirea silită, iată că nu mai este. Cele două fiind ombilical conexate. Constatare consemnată într-un alt proces verbal. Art. 891.
Nu este, dar va fi stabilită în instanță. Suma contravaloare pentru bunul imposibil de predat, pentru obligația neexecutată. Hotărârea este supusă doar apelului, înainte de el executorie. Art. 892.
Boii, carul, dar invers. Abia acum ni se spune clar cât are termen debitorul să predea bunul mobil. O zi. În ore. Dacă nu vrea de bună voie, va fi executat silit. În fine, ca să nu pun la îndoială încă o dată logica, adaug că se cere ca bunul să fie impecabil, atât cât s-a constat la ultima sa existență, calitativ și cantitativ. Art. 893.
Vine prin urmare executorul la debitor sau la cine se află, îl ia și-l pune pe creditor în posesie. Și iată unde erau explicate cheltuielile puse pe seama debitorului, la Al. 2. O parte. Cele de deposedare, transport și deranjul executorului. Art. 894.
Dacă s-ar enumera și cauzele imposibilității predării silite, am ști și noi. Termen o lună scurtă. Se invocă două articole corespondente ca sistem de aplicare în acest caz. Declararea și desființarea urmăririi silite, aplicarea unei sume echivalente. Deși după treizeci de zile bunul este oferit pentru predare creditorului. Art. 895.
