Literadura nr. 41 (9)
Pisica de la ora cinci, editura CORINT, 2026, colecția Corint Fiction
Un roman-puzzle alcătuit din 18 povestiri, a căror acțiune se petrece în atmosfera anilor ʼ60 din Brașov. Inspirate din copilăria autoarei, întâmplările ne poartă într-o călătorie când duioasă, când aventuros năstrușnică, într-un trecut care se conturează pagină cu pagină în mintea cititorilor, în această evocare autobiografică. Totul văzut prin ochii unei copile, fascinată de lumea din jur, de orașul de la poalele Tâmpei, care devine el însuși personajul în jurul căruia pivotează viețile tuturor. Un oraș magic, care, în ciuda vremurilor, reușește să rămână astfel în ochii celor care îl iubesc.
Personajul principal al cărții este Brașovul, un Brașov prefirat printre gene grele de melancolia vârstelor pierdute, un Brașov ca un anotimp veșnic cald și însorit, un oraș-timp, când părinții erau încă tineri, iar vremea nu își arătase fața ei crudă, neiertătoare. Întâlnim aici sași, români și unguri într-o Țară a Bârsei de poveste, pe o Stradă Lungă văzută prin ochii unui copil. Poate ne-am aștepta ca percepția acestui personaj-narator asupra lumii să fie alterată de curata lui naivitate. Totuși, lucrurile se văd adesea mult mai limpezi dintr-un astfel de unghi.
Simona ANTONESCU
O evocare emoționantă a copilăriei în anii ’60, între universalitate și culoare locală. Autoficțiunea Rodicăi Bretin nu cade în capcana nostalgiei patetice și a idealizării forțate, ci, pagină cu pagină, piesă cu piesă, reconstruiește lucid o viață și o lume, familiare și necunoscute deopotrivă. Sunt adunate aici povești cu moașe săsoaice și bijutieri evrei, cu porumbei și cu pisici, cu casele de pe Strada Lungă și cu salcâmii care umbreau odinioară Piața Sfatului. Peste toate, este o declarație de dragoste pentru un loc, unul la granița dintre realitate și legendă, cunoscut de-a lungul timpului ca Cetatea în care plouă de trei ori pe săptămână, Kronstadt, Stalin, Orașul de sub Tâmpa sau, pur și simplu, Brașov.
George CORNILĂ
Dan IANCU
viermi de smarald
îmi îmbracă amiaza cu tine
sânii tăi cu sfîrcuri prelungi
se zbânțuie veseli
prin fața buzelor mele ce râvnesc
fluturi imenşi cu aripi gălbui
umplu camera cu zbor
eu ard în trupul tău
cu flori albe
înalte
cît geamătul meu prelung
dens ca fierul unei ancore
prin care mă deşir
a tine
sunt o despicătură
a pământului
plină de apa ce-mi dă viață
amestecată cu lutul
imprecațiilor
și firele de iarbă
interminabile ale așteptărilor
te pot auzi
cum gemi implorându-mă
să mai stau
în afara timpului măsurat
te pot simți
cum încolțești
în cuvinte îmbătătoare
și mă cutremur
desigur că marginea
e o privilegiată scăpare de sine
iar vîntul de octombrie
o priveliște despre iubire
oraşul de sus
semăna cu-n stup înfiorător
sau un leagăn nesemnalat
sau cu o puzderie de legături
inepuizabile
dar e doar teamă atroce
toate toamnele te dezghioacă
cum dau eu jos de pe tine
răceala zilelor ploioase
amintirile mâzgoase
sau
petalele de agavă
cu care te îmbraci la balurile cartierului
apa ce curge
pe trunchiurile platanilor
e mîna cu deşte prelungi
ce mă strânge în palmă
noi doi adâncindu-ne
nepricepute țâțe mai ai
neruşinate chiar
căznindu-se să iasă
de sub bluza cea albă
din mătase-nglezească
cu sfîrcuri făcându-și loc
la toate vederile
minunato
iubesc limpezimea unei amiezi
în care-ți sprijini
lăuta spatelui
pe pieptul meu
îmbrăcându-mă-n poveștile tale
unduitoare
despre cartiere exotice
şi păsări de asfalt
lumea se-nvârte-n jurul nostru
o simt în spate
răsuflările grele ale privitorilor
cearcănele lor
mîini ce-ar vrea să ne-ajungă
iubitor
suntem
un punct totuși
Poeme de Daniel MONTOLY
Selecție și traducere: Elisabeta BOȚAN
Evocarea eclipsei
Sângele colorează
albul penaj al cerului
și îngropată în carne
aurora așteaptă potolită
mila
loviturii urmate de strigătul
năucitor al vulcanului
ce răspunde neliniștit
la ofranda preotului;
și o ploaie de fluturi
străbate vertiginos
câmpul și verdeața
e o oglindă ce oscilează
între două mări.
Să nu pretinzi că ești Charles Bukowski
Știi că
tu nu ești
Charles Bukowski,
așa că
nu vei putea
niciodată să scrii
40 de volume
de poezie,
chiar dacă vei scrie
poeme
ca acesta;
și nici
fetișcanele
nu-și vor ridica fustele
arătându-ți
păsărica
când
te vor asculta citind
cu o sticlă
de whisky
în mână,
mamele
acestora
cu atât mai puțin
vor intra
pe ușile
reprobabile
ale motelurilor
ieftine
pentru a se culca cu tine
în paturi
infestate
cu ploșnițe
și cu purici.
Ești terminat, poete!
Furios
și bolnav
scrii și abia trăiești de azi pe mâine
din poeme.
Amanta vânătorului din Ankara
Am furat o noapte
din anii ei, i-am umblat pe trup
cu fermitatea unui vânător
de miracole uimitoare.
I-am îmbrățișat îndoielile
sărutând nemișcarea
semănată de timp
în profunzimea neprihănită
a tâmplelor ei.
Artă rupestră
Pe vremea aceea,
când lipsa cuvintelor mari
a produs o foamete
care a decimat aproape în întregime
temeliile tribului,
m-am hrănit cu bucăți
de stele moarte.
Și folosind un pigment
din furnici roșii și negre
am desenat în peșterile insomniei
animalul misterios
care mugea înăuntrul meu
ca umbra flămândă
a unui poem.
