Cenaclul Alexandru Sihleanu – 3 Octombrie 2026
DRAGOSTEA, LIANTUL DINTRE CREDINȚĂ ȘI ARTĂ, ESTE INGREDIENTUL CARE MENȚINE VIAȚA PE TERRA
Sâmbătă, 03 octombrie, Sf. Sfințit Mc. Dionisie Areopagitul; Sf. Mc. Teoctist, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Costache Florea, Ștefan Șerbănescu, Mihail Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a transmis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(Chinul facerii) Schimbări se fac tot mereu./ Guvernul se naște greu./ Aleșii au o meteahnă,/ Nu doresc cezariană.
(Grea boală) Cu prostul nu-ți bate gura/ Că nu poți să-l lămurești/ Chiar dacă i-l dai de-a dura,/ Creierul nu i-l clintești.”
A urmat lectorul de serviciu, dl Dan Zanfirescu cu un grupaj de poezii. Vă ofer lectura:
NOSTALGIE
„Mi-am găsit ABECEDARUL printre lucruri puse bine,/ Are file îngălbenite, în cotor se țin cu greu,/ Îl cuprind cu drag în palme și să îl sărut îmi vine,/ Se află aici copilăria-mi trăită de el și eu.// În cuprinsul său există doamna mea învățătoare,/ Blândețea întruchipată plină de harul divin,/ Doamna doamnelor în minte-mi rămâne nemuritoare./ Cuvintele îmi sunt sărace, în amintirea sa mă înclin.
SOȚIA MEA
Din ochii tăi când îi privesc/ Minuni de aur se ivesc/ Aducerile aminte./ Ai ochii tot frumoși și buni,/ Sunt calzi, fermecători precum/ Erau în tinerețe.// Ce taină au, cum au putut/ Ca anii, timpul ce-a trecut/ Să fie un prieten?/ Dureri și tu știu c-ai avut,/ Dar ai răbdat, te-ai abținut/ Păstrându-le ascunse.// În preajma ta sunt fericit,/ Am tot ce-n viață mi-am dorit:/ Speranță și iubire./ În fața ta eu mă înclin,/ Omagiul ți-l aduc deplin/ Cu sărutări de mână.
COPIII ABANDONAȚI
Nu mai vreau să ies din casă, cerul nu mai are soare,/ Nu doresc să văd copiii cu părinții la plimbare./ Am lăsat departe joaca, nu mai are nici un farmec./ Simt, așa, o apăsare, nu știu, inima chiar doare?// Am în jur multe cadouri, jucării de multe feluri,/ Triste parcă sunt și ele c-au trecut frumoase vremuri./ Pentru mine s-a rupt visul, lumea mea a dispărut./ Plâng punându-mi întrebarea:/ De ce Doamne m-am născut?
CUTIA POȘTALĂ
Astăzi am verificat cutia poștală,/ Speranțele s-au dus, este goală./ Să mă întorc în casă, nu aș dori,/ Sunt trist acum, nu am bucurii.// Cutia mi-a fost confidentă mult timp,/ Știa cine-mi scrie, pe unde mă plimb,/ Primea și ținea la sânu-i de fier/ Tot ce primea ea fiindu-le străjer.// Anii s-au dus cu grabă prea multă,/ Cutia e goală, acum doar ascultă/ Cum ploaia și vântul se luptă cu ea./ Vor s-o distrugă, vor să mi-o ia.
RESPECT
Munca te epuizează, nu contează, tu zâmbește!/ Nu ține nimeni cu tine, faci efort, hai zâmbește,/ Oboseala te doboară, nu contează, doar zâmbește,/ Astăzi nu te simți prea bine și ce dacă, zâmbește!//Ai probleme o grămadă, nu le spui, tu zâmbește!/ Mulți te ocolesc de-o vreme, așa este, hai zâmbește!/ Mergi oftând adânc pe stradă, nu mai poți, zâmbește!/ Oare unde ți-e norocul? Printre lacrimi tu zâmbește!// Tu știi cât poți să suferi când zâmbești mereu,/ Te obligă să faci asta cât ești la serviciu,/ Uiți de soț și de copii chiar de-ți este greu,/ Pentru ei faci toate astea, nobil sacrificiu!
UNDEVA…
Tangouri pentru tineri și rock pentru bătrâni/ Cei mai săraci din lume au devenit hapsâni,/ Bogații plâng în hohot văzându-i pe sărmani,/ Sunt rușinați cu toții și le oferă bani.// Bolnavii scriu rețete, pe doctori îi tratează,/ Noile asistente pe aceștia îi operează,/ La închisoare hoții sunt avocați de soi,/ Din hoți, escroci, lichele ei fac niște eroi.// Chiuveta n-are apă, pe țeavă curge vin,/ În alte zile acesta este înlocuit cu gin./ Nu mai există griji, necazuri șu dureri,/ Oamenii sunt veseli chiar și atunci când pier.
TRECE TIMPUL
S-au sărutat de Anul Nou cum n-au făcut-o niciodată,/ Aveau din nou ani douăzeci, a lor era iar lumea toată./ Se mângâiau din când în când cu mâini bătrâne, obosite,/ Cu ochii își trimeteau zâmbind cuvintele dragi mult dorite.// Erau ca două lumânări ce ard la fel în sfeșnic/ La fel ca viața ce au avut-o și n-a trecut zadarnic./ Sunt obosiți de anii mulți care i-au pus la încercare,/ Să mai trăiască ar dori, să se amâne a lor plecare.
CARE RUȘINE?
Au dispărut cei valoroși, locurile au rămas goale,/ Se îngrămădesc să le ocupe micuții lumii literare,/ Au apărut mulți „onorați” cu titluri ce-i apasă./ Nu știu însă ce este rușinea și nu se duc acasă.// Trufia lor nu are leac, obrazul îl au gros,/ Așa că au un singur scop: să aibă un folos./ Iar foaia ce suportă, vai, idei scrise cu chin/ Ar vrea să șteargă scrisul lor, un scris de cabotin.
SENS
Doar într-un singur sens pe firul anilor mă plimb,/ Chiar de doresc altfel să merg nimic nu pot să schimb,/ Nu știu finalul cum va fi sau unde voi ajunge,/ Să mai rămân aici doresc, dar timpul mă împinge.// Încerc să las în urma mea mici semne pe hârtie,/
Cu ele am așternut povești și câte o poezie,/ Nu trebuie să le citiți sau să le luați în seamă,/ Sunt cuvinte ce se pierd uitarea când le cheamă.
AICI
Suntem cu toți aici sărații râmniceni,/ Născuți pe aceste locuri, veniți din altă parte,/ Orașul acesta drag ne are acum oșteni,/ Oșteni ce îl vom apăra până la moarte.// Aici ne este tot ce avem mai drag,/ De aici ne sunt bunicii, copiii și părinții,/ Pe străzile lui vechi eram tânăr pribeag,/ Acum orașul meu mi-e frumusețea vieții!// Să-ți amintești oriunde ești în lume/ Cuvintele pe care acum le voi spune:/ Născut-tu-te-ai în acest loc minunat/ Cu numele frumos și atâta de sărat./ RÂMNICU SĂRAT.
MĂ DUC, MĂ ÎNTORC
Beau paharul stând la Soare și îl ridic zâmbind spre el,/ De voi ieși din iarna asta la toamnă o să fac la fel./ De nu ar fi așa fierbinte m-aș repezi să îl sărut,/ Iar Soarele să mă transforme în ce am fost la început.// Atomii mei să-i dea putere când din adâncul lor va scoate/ Căldura care va apare din fuziuni neterminate,/ Mă voi întoarce apoi pe Terra acum sub formă de lumină,/ Venită de la steaua noastră dorind ca viața s-o susțină.
BIBLIOTECA LICHIDĂ
Lichida bibliotecă își așteaptă cititorii,/ Cărțile îi sunt răcite, acum vin și băutorii./ S-a înserat, se strâng din nou toți știutorii/ Ca la un semn la cârciuma din cartier,/ Vipia n-are loc aici, berea așteaptă-n frigider.// Le face Soarele cu mâna și le zâmbește din mustață,/ Îi va găsi aici pe unii când se va face dimineață!/ Clienți de bază cu cărți multe turnate în pahare,/ Vor regreta cu toții când nu vor mai avea salvare.
CURVARUL PĂDURII
Într-un cuib ascuns de frunze cucul ouăle își pune,/ Zboară apoi și este mândru c-a făcut așa minune./ Mai apoi își vede puiul ce să zboare a-nvățat,/ Și se întreabă cu mirare: Cu…Cu…cine l-am ouat?/ Care cucă, oare care s-a împerecheat cu mine?/ Iar pădurea îi răspunde: Te-ai prostit, e vai de tine!”
„Ca într-un spectacol, lectorul de astăzi, dl Dan Zanfirescu ne prezintă stările sufletești și cauzele acestor stări, într-o expresie lirică ce îl caracterizează în cadrul Cenaclului râmnicean Alexandru Sihleanu. Îi dorim multă sănătate și îl așteptăm la o nouă reprezentație.
Dnei Safta Leaută îi dorim multă sănătate, să continue la fel de frumos legătura cu cenaclul din care face parte.
„În primul rând vreau să-mi exprim bucuria de al revedea pe lectorul de astăzi. În ciuda aparențelor, dumnealui este o fire sensibilă, acest lucru este demonstrat de colecția de poezii prezentate astăzi în ședința cenaclului.
Sunt foarte multe teme și motive abordate, dar toate se înscriu într-o perspectivă nostalgică și totodată veselă de a privi diverse aspecte ale vieții. Lectorul îi dedică soției o poezie în care se poate regăsi orice bărbat căsătorit.
Mi-a plăcut în mod special poezia BIBLIOTECA LICHIDĂ, aducându-mi aminte de o întâmplare hazlie.
Nu toate poeziile sunt într-o notă veselă. Fără îndoială, cea mai tristă dintre cele prezentate se intitulează COPIII ABANDONAȚI.
Lectorul are însă și capacitatea de a empatiza cu semenii săi, așa cum reiese din poezia RESPECT. El mai prezintă prin creația expusă și un atașament față de oraș. Râmnicu Sărat este prin excelență AICI.
Nu are sens să mai insist asupra figurilor de stil, ele sunt prezente și orice cititor le poate sesiza.
În final vreau să-l felicit pentru cele prezentate. A fost o lectură echilibrată, atât din punct de vedere cantitativ, cât și tematica alternând emoțiile pozitive și negative care ne-au fost induse. Îi doresc multă sănătate să ne revedem din nou cu bine.
Dnei Safta Leaută vreau să-i transmit felicitări pentru faptul că a menținut o constantă și permanentă legătură cu cenaclul.” (Cristi Rusin)
„Apreciez în mod deosebit gama largă de subiecte care au fost abordate de lectorul de serviciu de astăzi. Așa cum a comentat și antevorbitorul meu, unele poezii îți aduc un zâmbet pe chip, iar altele o undă de tristețe. M-au atras acelea care n-au adus umbra tristeții. În acest sens voi aminti poezia SENS. Un gânditor spunea că două momente sunt importante în viața noastră: acela când ne naștem și acela când descoperim sensul vieții noastre. Sunt convins că foarte puțini își găsesc sensul existenței. „Chiar de doresc altfel să merg nimic nu pot să schimb,/ Nu știu finalul cum va fi sau unde voi ajunge…” este o temă filozofică care pe puțini îi preocupă. De asemenea o spune deschis autorul: „Au dispărut cei valoroși…” în poezia CARE RUȘINE?
La fel ca și în poezia UNDEVA… este vorba de o răsturnare completă a valorilor: „Bolnavii scriu rețete, pe doctori îi tratează,/ Noile asistente pe aceștia îi operează,/ La închisoare hoții sunt avocați de soi… Oamenii sunt veseli chiar și atunci când pier.” Este reală această răsturnare a valorilor pe care o simțim întâlnind în activitățile noastre zilnice oameni de tot felul.
Pentru a contracara tonul pesimist, voi reveni la CUTIA POȘTALĂ, unde autorul spune: „Știa cine-mi scrie, pe unde mă plimb …” Întrebarea mea este: chiar nu spune nimănui de când sunt venite plicurile roz?
Apreciez versurile dlui Dan Zanfirescu și îi doresc putere pentru a continua să ne delecteze cu poezii cuprinzând subiecte diferite aparținând vieții de zi cu zi.” (Mircea Mocanu)
„Dacă aș avea un aparat de fotografiat care să capteze nostalgia, tandrețea, empatia, melancolia și umorul, pozele rezultate ar purta semnătura dlui Dan Zanfirescu „Expoziția” de astăzi este deopotrivă cantitativă în diversitate și calitativă în abordare.
Prima „poză” NOSTALGIE prezintă în tonuri de alb și negru magia pierdută a trecutului. Cea de a doua „poză” SOȚIA MEA redă în tonuri calde chipul fermecător al soției universale. „Poza” COPIII ABANDONAȚI surprinde realitatea cenușie a celor ce nu au în orizonturile lor culoarea tandră a familiei.
Celelalte „poze” prezintă prin lentilele jucăușe ale umorului culoarea vinului ce se așterne pe pânza sufletului uman. Îi invit pe toți să participe la această „expoziție” a sentimentelor și să admire lumea prin lentila desăvârșită a autorului.
Dnei Safta Leaută îi doresc să se îmbrace cu paltonul fericirii, cu mănușile sănătății și cu pălăria iubirii față de cei dragi.” Alexandru Gabriel Dinu alias Alescander Dinuenze)
„Dl Dan Zanfirescu a venit cu o colecție de poezii. În primul rând vreau să vă spun că mi-au plăcut foarte mult, în mod special poezia COPIII ABANDONAȚI pentru tema abordată, cum unii copii încep să vadă viața dintr-o perspectivă mai sumbră.” (Ștefan Florea)
Pe data de 17 octombrie 2026, ora 11:00, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu se va transforma în lansare de carte, la Muzeul Municipal Octavian Moșescu, a volumului Solfegiul desăvârșirii, Ed. Rafet, 2026, autor Alescander Dinuenze.
Cei care scrieți, faceți-vă curaj și veniți la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat. Nu veți regreta! Sănătate, pace și spor la scris!
Vă așteptăm, cu mult drag!
