Fărădelegea lui Călin – Renewing
Ce zi! O rememorare a unei luni….
10, 10… acum cinci ani. Deși nu pe-aici ar fi de menționată fatidica, nu puteam rata coincidența de a ne găsi în același loc după un cincinal început și încheiat exact astăzi.
Că tot o fărădelege stă la baza acestui moment, cea a creatorului, de a lua oamenii buni, de-aici, de lângă noi și a ne lăsa orfani printre răufăcători.
O fi de vină și debitorul – cum tot sunt fluturate mulțimilor zeci de oferte, unele cu patalama de legitimitate în toată regula, de la bănci -, s-a lăudat că mai cinstit și corect nu este nimeni în afară de el, că va achita la timp și înzecit împrumutul, dar și creditorii te jupoaie, ar fi în stare să-ți ia și pielea. Uite, sunt două alte exemple care scot în evidență latura ticăloasă a românului. Tot televizorul oferă reclamă deșănțată la unele tipuri de împrumut, pe care, dacă le iei în serios și nu citești bine scrisul liliputan pentru ochi cu peste 50 de ani de activitate, riști să te trezești că ți se ia casa pentru mai puțin de un procent din valoarea sa. Trei sute, patru și mai multe procente pentru o nimica toată de maxim valoarea a 10 coșulețe de cumpărături. Și te mai și avertizează, după ce încurajează, că riscul ar fi mare. Dacă tot ți se poate lua casa, unii indivizi, cu statut fals de colegialitate, chiar o pot face. Deși nu s-au gândit că nici eu nu-s chiar tolomac. Da, poate veni unul într-o rea zi să te amenințe cu pierderea întregului avut, doar fiindcă crede că viața ta nu contează. Revenind la forma și forța decizională a legii, art. 865 este o mostră a spiritului de haită, a îngenunchierii definitive a debitorului. Pornită urmărirea de mai mulți creditori, li se alătură și alții până să se pornească distribuirea sumelor obținute din licitație. Dar într-o ordine („… următoarei ordini…”; corect, dativ-genitiv cu unicitate de formă sg.-pl., însă tot sună ciudat) preferențială. Ha-ha! Asta ne interesa în mod obligatoriu, litera b) cu cheltuielile de înmormântare a debitorului, după condiție și stare. Păi, el e mort ori altcineva? Căci, după trecerea… dincolo, debitorului i se șterge statutul de dator. Lui personal. Deci. Întâi se plătesc cheltuielile cu judecata și cu administrarea imobilului, dar și alte cheltuieli (publicitate, etc.). 2 cu „mormântarea”. 3 cu salariile, pensiile, sănătatea…. Patru, creanțe pentru întreținere, alocații. Cinci, impozite, taxe. Șase, împrumuturi…. Despăgubiri pentru împrumuturi luate de la stat. Abia acum despăgubiri pentru pagube. Amenzi, chirii, prestări…. La chestii egale, proporții egale pentru fiecare.
„Art. 866 caută să tragă la stat și la datoriile lui. 30 de zile grație de la notificare. Să le declare.” Asta înțelesesem din text. Însă, la o șuetă pe internet, am descoperit că textul este atât de ambiguu încât nici pe departe nu ce am gândit vrea să spună. De fapt, creditorul – câți or fi – cere statului o listă cu creanțele statului – „sale” și „lor” sunt pronumele ce creează haos, căci nu știi cui i se alocă -, spre a vedea dacă la împărțirea privilegiilor de căpătare a banilor este în concurență, creditorul cu statul. Astfel, dacă statul nu este vioi și depășește termenul de notificare, își pierde rândul din față și îl cedează creditorului/lor solicitant/ți.
Am fi fost eliberați de acest particular demers propus de Art. 867, dacă se discuta grosso-modo ca secțiune de statutul imobilului. Gajat cu gaj pe hârtie. Ei ar fi primii la împărțeală ce ar primi banii din licitație. Problema, nepusă aici, este a celor ce au, în contracte diferite, același gaj, ipotecă etc. Care e mai care, fiindcă, după câte știu, fie și în aceeași zi încheiate contractele cu gaj imobiliar, ora, dacă este alta, nu prea contează la stabilirea întâietății. Merg și mai departe. Să zicem că ar fi criteriu și ora. Dacă sunt împrumuturile făcute exact la aceeași oră și minut? Se trece la secunde?
Din uzul codului de față, mai trecem pe răboj și inutilitatea separării accesoriilor creanțelor de corpul oricărui articol anterior aferent. Art. 868 le statuează la paritate cu privilegiile creanțelor.
