Cenaclul Alexandru Sihleanu – 22 August 2026
SĂ CĂUTĂM FRUMOSUL ÎN PAȘII DRUMUILOR NOASTRE PENTRU LINIȘTEA CELEI CE PALPITĂ VIAȚA
Sâmbătă, 22 august, Sf. Mc. Agaton și cei împreună cu el, ședința Cenaclului literar Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat a debutat cu momentul in memoriam celor plecați dintre noi: Gheorghe Șaramet, Grigore Radu Stănescu, Florea Costache, Ștefan Șerbănescu, Mihail Voicu, Mircea. V. Homescu, Matincă Costea, Smarandache (Manea) Agheană, George Anghel. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
De la Năvodari, dna Safta Leaută a trimis pentru momentul in memoriam două epigrame:
„(În vacanță) M-a făcut ca să vând vaca/ Ca s-o duc nițel la mare./ Avea reumă, săraca/ Și pe masor pe spinare.
(La nudiști) Nu mi-a plăcut ce văzui./ Acum, sincer, eu vă spui/ De rușine-mi crapă buza:/Capra mea le-a mâncat frunza.”
Dl prof. Mihail C. Constantinescu a lecturat la momentul in memoriam epigrama Estivală, autor Matincă Costea:
„(Estivală) S-admiri un picior de fată/ În al verilor sezon,/ Intenția este ratată:/ Toate sunt în pantalon.”
Dl prof. Mihail C. Constantinescu a continuat cu poezia, compoziție proprie: Matincă-i pururi viu! Moto: „Costea Matincă e prezent cu zâmbet și amuzament.”
„S-a aprins pe nesfârșitul cer/ Și-a pornit din câmpie spre lumea de mister,/ Generoasă ea darul apoi l-a revărsat/ Peste străvechea urbe, în Râmnicu Sărat/ Unde, evoluând în modul magistral,/ Geniul său strălucea la Centrul Cultural.// Așa îl știau toți: strălucitor,/ Cu chipul bun și blând, zâmbet cuceritor./ Demersul său superb atunci a început/ Când unii dintre noi în lume au apărut.// Șaizeci și șapte de ani la toți a luminat./ Tuturor, bucuros, din harul său le-a dat./ Pe scenă apărea ca un sublim actor/ Și-l auzeam vorbind la orice difuzor.// Îl așteptau copiii cu ochii jucăuși/ Cuprinși de nerăbdare la Teatrul de păpuși.// Harnic îndeplinea, cu tineresc avânt/ Menirea-i dăruită de Domnul pe pământ./ Chiar dacă azi s-a stins, în suflete e viu/ Și-l simt că e prezent toți fanii care-l știu./ Matincă nu s-a dus./ Matincă este viu.”
Și tot dl prof. Mihail C. Constantinescu a încheiat momentul in memoriam cu necrologul A încetat din viață domnul Matincă Costea:
„Miercuri 14 august 2019 a încetat din viață domnul Costea Matincă, născut la Albești, Ialomița, 1934, îndrumător artistic și remarcabil om de cultură al municipiului Râmnicu Sărat, angajat al Radiodifuziunii locale, membru al Cenaclului literar Alexandru Sihleanu, fervent organizator de manifestări culturale, animator de frunte al culturii râmnicene, actor și scriitor, participant activ la toate activitățile cultural-artistice din cadrul Casei de Cultură Florica Cristoforeanu din municipiul Râmnicu Sărat, autor al cărților: „Nostalgii râmnicene”, „După zece ani”, „Umbra unor vremuri apuse”, „Te-am prins în obiectiv”, „Cu sare și piper”, „Catrene incomode”, „Înțepături utile”, „Destine zbuciumate”.
Neobositul îndrumător cultural care ne întâmpina cu salutul „Matincă Costea e prezent cu zâmbet și amuzament”, lasă în urmă o bogată activitate culturală și literară, cu participări intense la mai toate activitățile artistice din municipiul nostru.
Nu te vom uita, domnule coleg Matincă Costea!”
A urmat lectorul de serviciu, dl prof Mihail C. Constantinescu cu câteva tablete. Vă ofer lectura:
Scrisori din Costieni
La fală ușoară, traista-i goală
„Astăzi, mai mult ca niciodată, sunt promovate nonvalorile, impostura, ignoranța, plagiatul. Promotori ai (in)culturii sunt acei oameni de tinichea, carieriști, elemente aventuriste, oameni de nimic, care se intitulează „creatori” pozând în susținători ai producțiilor de doi bani.
Prea ușor și prea repede răsar precum bureții „scriitorii” care își etalează „talentul” și fiindcă s-au încins cumplit „inteligențele” lor, le-au luat foc capetele și miroase grozav a creier încins.
Asiști cu voie, dar mai ales fără voie, la manifestări în care tronează ignoranța, incultura. Și fiindcă mediocritatea dă bine, pentru că este la modă, indivizi de tot soiul acaparează astfel de manifestări. Acești indivizi, pentru care și termenul de semidocți este prea mult, pentru ei și incultura lor, decretează și proclamă „personalități” pe scara unor mari creatori, uitând că la fală ușoară, traista-i goală. Și în alte vremuri, acum 70-80 de ani ieșeau în evidență toți impostorii, toată mediocritatea și plagiatul. Erau aclamate aceste non-talente a căror „artă” azi nu valorează nici cât bolovanii de pe drum.
Se povestește că măgarul și privighetoarea își disputau întâietatea în ale cântatului. Tot certându-se ei pe această temă, au ajuns la un adăpost unde se afla un porc. Acesta le-a ascultat păsul și s-a decis să facă (ne)dreptate, cerându-le să evolueze, după care porcul s-a pronunțat:
-Când ai cântat privighetoareo, eu am adormit, așa că n-am înțeles mare lucru. Măgarul însă, s-a făcut remarcat și a fost declarat de porc cel mai bun cântăreț.
Acestea se povesteau după război, când artiștii adevărați erau îndepărtați fiindcă spuneau realitatea plătind uneori cu libertatea sau chiar cu viața. Iar cei care îi măguleau pe puternicii zilei erau cocoțați în ierarhie. Locul proletcultiștilor a fost luat acum de „intelectocultiști”, cei care se consideră docți, înzestrați cu har, dar dacă îi iei la scuturat, nici praf nu iese din ei. A participa la astfel de manifestări (in)culturale înseamnă să te intoxici cu falsitatea lor. Ieși de acolo cu un gust amar și dezorientat de te întrebi contrariat dacă nu cumva ai visat urât și chiar ai fost printre ei văzând urât în fața ochilor.
Cum s-au înmulțit poeții/ În pădure ca bureții/ Toți în unanimitate/ Cer spor de toxicitate// S-ar încinge atmosfera/ Pe a Râmnicului vale,/ Însă cum să o încingă/ Opere de trei parale.
Miracole
Literatura, care mai este și cât de autentică mai este, îi ispitește pe mulți.
La ședințele de cenaclu, la aparițiile editoriale cu ocazia cărora se desfășoară lansările de carte, unii, afișând o falsă modestie și sinceritate, mărturisesc: „La literatură nu prea mă pricep.” După o vreme, aceiași oameni anunță că au scris o carte, apoi le apar și altele, și altele. Cunosc pe cineva care, când a lansat prima carte, spunea că a fost ajutat de X, de Y, de Z. Dar X, Y, Z nu au scris în viața lor o pagină, măcar de literatură, sau cum s-a exprimat cineva, nicio picătură măcar.
Cum așa, peste noapte, le-a venit inspirația? S-or fi întâmplând și miracole, dar talentul e o floare rară. Tot atât de rară ca și onestitatea. Pe cine vor ei să ducă cu preșul?
Oricum publicul și timpul vor discerne valorile.
Scrisori din Costieni
Epecii minore
„-Ar trebui să te ocupi și dumneata de scrieri mari serioase: majore. Epigramele, tabletele literare, pamfletele sunt specii minore.”
Cine a spus asta? Oare i se contestă lui Cincinat Pavelescu geniul epigramistic? Oare Ioan Alexandru Brătescu Voinești, Emil Gârleanu, Gheorghe Brăescu și atâția, și atâția alții nu și-au pierdut nimic din strălucirea marelui lor talent? Specii minore? De ce „domnilor mari creatori” (Câți ca domniile voatre?) vă pronunțați astfel? Ce aveți dumneavoastră cu epigramiștii și cu autorii de alte specii pe care le considerați minore? Nu cumva este aceeași situație ca aceea în care un lup a întâlnit un iepuraș și neavând ce să-i reproșeze l-a întrebat: „De ce n-ai șapcă?” De ce numai pentru unii ca dumneavoastră este loc în câmpia din Parnas? Sic transit gloria mundi!
Acum când unii mari scriitori, unici pentru creațiile lor, geniali intră într-un con de penumbră, hop și domniile voastre precum Sancho Panza, Don Quijote de la Mancha, Monsieur Jourdain vă dați în stambă și vă spargeți în figuri tăind piroane față de cine vă crede.
Și sunt destui care vă cred. Ori ați coborât cu hârzobul din cer? V-ați născut scriitori? De unde știu eu că scrierile cu care defilați vă aparțin?
Ca epigramist și ca autor de tablete literare, cum le-ați botezat dumneavoastră, pot proba oricând că-mi aparțin. Domniile voastre cu ce argumente veniți?
Atât!
Producțiile cinematografice au apărut pe scena manifestărilor culturale și artistice târziu, mult mai târziu decât celelalte producții artistice: poezie, proză, teatru.
Câtă vreme ele au avut doar scopul de a emoționa, de a sensibiliza sufletul beneficiarilor care ar fi trebuit să fie întâi și întâi spectatori, cinematografia ca artă a avut cât de cât succes, a frapat, a stârnit interesul spectatorilor și telespectatorilor. Dar când la baza realizării acestor producții cinematografice a stat mercantilismul, aspectul financiar, când acțiunea s-a diluat și s-a risipit în sute și chiar mii de episoade, atunci și lucrul acesta a devenit flasc, plictisitor, neverosimil. Cum poate fi înțeles un episod dintr-o astfel de producție, care conține acte imposibile, incredibile?
Ce s-ar fi distrat conu Iancu Caragiale să vadă cum un personaj masculin care iubește o fată și care este iubit de aceasta, este iubit și de o alta, pe care el n-o iubește și când aceasta amenință cu sinuciderea și chiar are o asemenea tentativă, tânărul renunță la iubita lui în favoarea celei pentru care iubirea pentru tânăr constituie o obsesie.
Mofturi, mofturi, dar producătorii au de câștigat. Dezgustat, telespectatorul evită vizionarea unei astfel de producții, care pe bună dreptate, devine doar o pierdere de timp și doar atât. Atât!
O astfel de producție este asemenea unei oglinzi care s-a spart în mii și mii de cioburi, a se citi episoadele unei telenovele.
Cine le mai poate reuni, cine mai poate realcătui oglinda inițială.”
Lectorul de astăzi, dl prof. Mihail Constantinescu, dotat cu o deschidere spre ceea ce înseamnă fenomenul cultural în diversitatea sa, își exprimă părerea …sinceră într-o analiză a fenomenului cultural din zilele noastre. Îi mulțumim pentru lectură, îl așteptăm la o nouă …analiză și de bine! Îi dorim sănătate și spor la scris!
Dnei Safta Leaută membrii cenaclului îi mulțumesc pentru colaborare și îi doresc sănătate și spor la scris.
„Astăzi dl prof. Mihail Constantinescu ne-a prezentat mai multe lucrări de proză scurtă (tablete) în care este exprimată nemulțumirea față de anumite situații pe care le întâlnim în viața de zi cu zi.
Dânsul a constatat apariția unui număr așa zis mare de scriitori, dar care în realitate nu au nimic de spus. Este real faptul că și in alte cenacluri membrii se citesc doar între ei gratulând cu laude ceea ce în realitate s-ar putea defini ca ex nihilo nihil.
Dumnealui a continuat mai departe analiza unei alte arte și anume cinematograful. În realitate ceea ce s-a turnat odată, pe vremuri, nu mai poate fi comparat cu producțiile zilelor de astăzi. Nici nivelul actorilor care au fost, nu poate fi balansat de cei din zilele noastre. Se poate spune că atât a fost să fie cinematografie, cât timp au existat oameni care au vrut să difuzeze în marea masă a auditorilor sentimente, trăiri, pasiuni exprimate în mod real. Deci, atât a fost să fie adevărata cinematografie.
De asemenea, domnul profesor are o viziune personală asupra scriitorilor minori. Într-adevăr, dacă este să facem o judecată critică, există poeți geniali, poeți și poeți minori. Foarte multă lume scrie „poezie”, dar poezia adevărată este într-adevăr o rara avis.
Sunt de acord și îl înțeleg pe deplin pe dl prof. Constantinescu privitor la modul în care privește decadența artei în zilele noastre.” (Mircea Mocanu)
„Apreciez inițiativa dlui prof. Constantinescu, orice efort cultural merită lăudat, dar sunt de părere că un subiect care nu prezintă posibile critici este un subiect lipsit de viață și de aceea o să critic. Înțeleg narațiunea prezentată de dumnealui, nu neg că abordează unele probleme reale și că prezintă sâmburi de adevăr, dar o găsesc incompletă. Raportându-ne la situația actuală din România, suferim de o profundă lipsă de cultură, dar nu o poți spori criticând eforturile, chiar minore de susținerea acesteia. Consider că orice scriitor se poate îmbunătăți pe parcurs și merită încurajat, chiar dacă primele lui roade pot părea lipsite de importanță. Bambusul crește încet, dar poate ajunge la înălțimi surprinzătoare. Chiar și marele Mihai Eminescu nu a debutat cu Luceafărul sau Memento mori, ci cu o poezie simplă, într-o revistă la fel de simplă. De aceea eu aleg să susțin orice efort literar pentru că deseori bunăvoința cultivă cuvântul mai bine decât asprimea.
Aș dori să închei cu răspunsul pe care Vasile Alecsandri l-a dat câtorva detractori ai lui Eminescu, care îl minimalizau și-l considerau decadent (cum ar putea fi unii tentați să-i considere pe scriitorii de azi). „E unul care cântă mai dulce decât mine?/ Cu-atât mai bine țării și lui cu-atât mai bine./ Apuce înainte s-ajungă cât de sus./ La răsăritu-i falnic se-nchină al meu apus.” (Alexandru Gabriel Dinu alias Alecsander Dinuenze)
Următoarea ședință a Cenaclului literar Alexandru Sihleanu va avea loc pe data 05 septembrie 2026, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi dl Mircea Mocanu. Cei care scrieți, faceți-vă curaj și veniți la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat. Nu veți regreta! Sănătate, pace și spor la scris! Vă așteptăm, cu mult drag!
