Propoziții pretențioase – Auguste
Văzusem destui. Audiază omul, cât trăiește, fel de fel de bazaconii. Uneori le dă la spate, le face uitate, alteori….
Le ține în el, le acoperă cu calm, într-o etanșare perfectă, și le depresurizează cum procedez eu acum. Când îmi vine și mie bine. Drag auditor de cuvinte prinse cu ochiul, mi se făcuse lehamite. N-aș mai fi călcat curtea T.-ilor nici de mi-ai fi dat milioane. Aveam însă o lipsă de perspectivă. Nae încă suferea de pe urma paralelor, eu la fel, se subțiase bugetul și, cu toate noile lucrări, rămăsesem tributar primului client, cel care te scoate în ultima secundă din necazuri. Probabil de aici și suportabilitatea atâtor pretenții nefondate. Am vopsit o dată tabla, am vopsit-o și a doua oară, s-a vopsit florăria după împăcăciune, nu se vede bine – și cam aveau dreptate, nici mie nu-mi plăcea; totuși, nu noi am propus șmirgheluirea ei, chiar dacă au primit un sfat de vopsire peste, fără rașchetarea fină -, mai dăm o dată. O parte cu două rânduri, o parte cu un rând de vopsea și un rând de lac sau ulei. Precis nu știu, Cristi și Nae au prestat operațiunile. Discuție preliminară și definitivă pe burlane. Unde. La stradă 1. Simetrie și estetică mai mult decât eficiență. 2 în curte, la casa mare. Unul după colț, în capăt, să preia apa din cele două dolii, una mai sus, alta mai jos, la intrarea în prelungirea casei, întors, ca să curgă apa precum cele amintite. Unul la colțul holului. Al treilea, acolo unde „tot plouă”, și unde inițial hotărâsem că se poate monta, nu s-a mai pus. Ca și al doilea, era într-o zonă ciudată de construcție. Holul, ridicat omenește până la centură cu cărămizi. După, ca nenimeni. Placă, centură, ce o fi, este ieșită cu zece centimetri în afară pe o înălțime de 20 de centimetri. Pune saceagul normal dacă poți. Ba! Întâia opțiune, cu avizare de la client, părea că ocolește binișor „cornișa” cu o bucată de burlan pe măsură și coboară oblic apoi cu cele două coturi și încă o bucată între ele până la burlanul vertical ultim înaintea cotului de evacuare. La probă n-a mai stat în picioare. Părea… prea urât. Așa încât planul a trecut la singura rezervă: saceag cu două coturi până la ieșitura cimentului, în el alte două coturi până la zid și de acolo normalul burlan până la cea din urmă picătură de apă. Rezolvasem deci părțile cele mai dificile, nu neapărat o dificultate tehnică, ci una estetică care să placă mai ales doamnei. Parcă pusă paznic pe lângă noi. Cumva ca și cum nu avea treabă, cumva ca verificatorul stasului prin întreprinderile comuniste, stând cu ochii ațintiți către mâinile executantului, audiind atentă toate nuanțele noastre verbale, puține și drămuite cu tact și…. Îi atrăsei lui Nae atenția să-și pondereze ieșirile, când madama părăsea postul ctc-istului, și să le reducă la zero. Ultima zi și cea mai…. Interminabilă. Atunci când trebuie să termini și nu se mai termină. Montasem chiar și jghebulețele din spate, pe cele două părți hâite de nepricepuții dulgheri. Consideraseră ei că de la intrarea în pod, în stânga și în dreapta, este necesară o micșorare de dimensiune de la sol spre colțuri. O „invenție” bună când ai de a face cu beneficiari normali, greu de convins și cu dorință de schimbări imobiliare în viitor. Cum au reușit, nu știu, căci fi-vor mai tineri și mai aprigi T.-ii la mânie. Dacă atunci chestiunile „picante” au fost îngăduite, tot tinerețea furnizându-le mai puțină „știință de casă”, acum ne-au dat nouă de furcă. Și-n martie a plouat… ca și în zilele astea de iunie. Se făcu în așa fel că a doua zi, la bătutul ultimului cui, să fi plouat suficient de mult cât să depună în cele două jghebulețe, în capetele plecate pe cât de mult am putut ajusta panta spre burlane, proprietarii să se fi urcat și să fi găsit două noduri papurii, și să nu pice picătură de apă prin căzănelul din stradă. O nouă pleiadă de învinuiri, desigur. Că i-am forțat montarea lui, că nu am aranjat cârligele…. Etc. De parcă noi fusesem cei ce ridicaseră zidurile, noi cei ce făcuserăm acoperișul. Evident…. De ce evident? Pentru că alții găsiseră de cuviință să nu țină seama de verificarea la cumpănă. Care, și ea, fusese acum 30 și ceva de ani inventată. Spre uzul altora….
