Fărădelegea lui Călin – Finishing money
Măcar în ultima zi din luna florilor să mai scrijelesc ceva…. C-așa ce n-am mai scris… gata să uit că am pus vreodată ceva pe hârtie.
Iar… rădăcinoasele. Depinzând de un executor. Vânzarea fructelor, fie prinse de planta ce le-a făptuit, fie desprinse. Culese. O preconcepută idee că recoltele sunt doar apanajul satelor face din Al. 2 unul absurd, cel puțin când se solicită anunțarea „comerțului” „… la primăria comunei respective…”. Același anunț survine și la casa debitorului, și în alte publice locații. Credeam că doiul este exagerat. De unde? Trei face furori. Nu cu ziua, ora și locul vânzării. Defel. Nici măcar cu nelucrătoarele ziulici propuse preferențial. Ci cu zilișoarele „… de târg sau bâlci, fie la fața locului, fie în târg sau bâlci.”. Înapoierea asta… românească, retragerea încă într-un trecut stăruitor de antic. Bâlci, târg? Nu-mi cred ochilor. „… pe bani gata…”? Nu mă pot gândi mai departe de precaritatea științei limbii române din partea juriștilor redactori. Nu cunosc domnii, pesemne, că expresia este „de bani gata” și reprezintă persoane născute sau devenite bogate prin ascendenții lor. Și reiau teza arhaismului. Să nu însemne acești bani și cecuri, conturi? Chiar în anul 2026 să mai recurgi la asemenea metode de plată restrictive? Licitație. Și persoane musai prezente. Agent polițienesc. Ori jandarmeresc. Sau primar. Chiar și-un delegat al primăriei. Debitor. Sau nu. Cele cu rădăcini… licitate, preț depus în maxim cinci zile. Și-atunci, ce rost aveau banii de gata? Și de ce n-o fi evident că doar plata pune în posesie licitatorul? Rar se întâmplă o brodeală ca aceasta. Chiar și Al. 5 să dea bâca? Organizator de licitație, de astă dată un delegat, în persoana administratorului-sechestru, care…. Păi nici n-au ajuns să fie depozitate. Cauze multiple, două în fapt: pericolul pierii fructelor și recoltelor; depozitare imposibilă cauzate de prețurile neconvenabile. Cât să iei pe mere și cât să dai pe pere? În fine, dacă aceasta fu conveniența…. Admin-sechestrorul va consemna banii din vânzare la instituția specializată, nu mai târziu de o zi, cu recipisă trimisă executorului. Dar și împreună cu o listă a fructelor, recoltelor vândute. Sigur, vânzare aprobată de debitor și creditor. Art. 799.
Și să termin în prima și cea mai urâtă zi a cireșarului. Bănuiesc că s-au prăjit românii la soare de li s-a înnegrit și pielea, și mintea. Dezgustător și îngrijorător….
Mi-e c-am ajuns la Art. 800 și n-am tras învățăminte. Nu atât cât pe aici există motive destule de dispută, dar și obiecte, ci că aceste texte, pe cât de rău sunt scrise pe alocuri, nu contează nici cât negru (evident și din ce în ce mai persistent în urbea noastră) sub unghie. Și cine ar mai putea s-o prețuiască, să se lase diriguit după norme și să caute a nu ajunge la ea cu pricini? Țiganii, dezabonații de la bunul simț, de la etică, de la „burlanul” – ar fi zis Arcuș acum vreo 13 ani și ceva – cu informație reală, elitistă? Ba!
Și totuși. Această bornă numerică se tot încăpățânează să ia de la răul platnic – intenționat sau nevoit – pe toate căile. Urmărește venituri de azi și de mâine ale imobilelor debitorului, chiar și ale altora de unde lui îi tot vin drepturi, de uzufruct. Fructe, recolte? Clar arendași. Imobile? Chirii încasate. Însă. O urmărire imobiliară pe o clădire exclude garantat oricare alta. Art. 800.
Orice urmărire cu cerere. Și regulile aferente conceperii, depunerii, acceptării. Art. 801.
Tot un administrator sechestrator va fi numit să gestioneze veniturile produse de imobil. Deși ciudate alegerile executorului, în afara persoanelor de aiurea fizice sau juridice, adminul poate fi și debitorul, și creditorul. Dacă o de asemenea precizare mai era nevoie, sechestraș sau simplu, administratorul are corespondent în Codul Civil. Plătibil. Cu o excepție: debitorul. O bună memorie își amintește faptele necorespunzătoare îndatoririlor și coerciția: revocarea, respectiv plata de despăgubiri. Art. 802.
