Fărădelegea lui Călin – What kind of language is our
Soluții, cu nemiluita. Cum și domeniile.
Am revenit la vechiul ipad. E mai comod, se văd lesne frazele…. Ajunserăm inevitabil la fructe. Poate chiar la cele ce se mănâncă. Cele neculese și recoltele. Nu oricare, ci „… prinse de rădăcini…”. La o asemenea formulare, te întrebi, scrutând legea cu frica cetățenească normală, dacă învățătura școlară a avut vreo influență și dacă a fost reală. Căci s-a strecurat astfel o doză suficientă de îndoială, cum că ar putea exista și plante fără legătură cu un furnizor de hrană, creștere și dare-n rod, ori sol, ori apă. Și așa ceva, după umila mea părere, nu există. Bob mărunt, perjă, nu se pot pune sub urmărire decât când se emite un titlu de executare. Nu dispare, totuși, sechestrul. Dacă decurge operațional după cărțile legiuitoare, precum Codul de Procedură Civilă, este valabil și își poate desfășura acțiunile. Art. 795.
Fructă, fără a fi coaptă. Urmărirea nu poate debuta oricând, ci numai dacă rădăcinoasele, cercelatele pomilor și leguminoaselor nu dau semne de maturitate deplină, prin urmare, cu șase săptămâni înainte va putea fi emisă o somație. Sechestrul, însă, nu ține cont de coacere. Plantă să fie, că „vătășeii”-s ciurdă. Art. 796.
Precum textele literare în continuumul frazeologic, Art. 797 pleacă de ta premisa că „personagiile” își înrâuresc faptele și, deci, „… acestor fructe…” li se cuvine o urmărire ca-n desfășurarea acțiunii nuvelistice. Erau, desigur, doar „fructele” acestui fresh capitol. Obiecte, lege și fărădelege: efect juridic. Executor mijlocitor, sechestru prin depozitarul de serviciu, administratorul de facto, „… ales potrivit regulilor aplicabile urmăririi mobiliare…”. Mai că de drag mă mai țin de literele acestea fistichii, altfel aș lăsa garda jos (cum la Brigada diverse de un timp încoace procedez, în lipsă de subiecte incitante, lipsă, domnule, din agenda cotidiană; nu mă încântă grindeni, aureni și peneleeni de carton, fazi, ei înșiși niște caraghiozlâcuri de care nu poți râde decât gâdilat cu șișul; și nici măcar atunci). Ce dovadă mai vie, mai de comedie putea să ofere o atare „pornire” oral-scriptică: „Cu acest prilej…”? Frăție!, aiasta-i limbariță de făcut ordine și disciplină, când dezordinea și debandada iau forme de neconceput, nu vreo șuetă între doi inși, insignifianți precum cuvântul ce le determină subiectul comun ales. „în acest caz”, fiindcă este unul fără dubii, așa se putea debuta textul. Prilejul, ca explicație lingvistică, înseamnă cu totul altceva. O oportunitate mai curând. Ca să fim înțeleși: îi stă în atribuții, până să-i intre chiar în fire, în obișnuință executorului să încheie prețiosul și doveditorul proces-verbal că fructele-obiecte perisabile sunt purtate de la un proprietar la un ales pe sprânceana legală. Cu martorii de rigoare, prezenți la această manuală transhumanță, semnatari, la rându-le, ai documentului. Hârtii ticluite nu de-a surda, ci-n câte exemplare, sunt necesare celor de față: creditor, debitor, admin.-sechestru. Și, cică, unul primăriei din „… raza căreia se află bunurile sechestrate.”. Bineînțeles: fructe, obiecte, deci bunuri. Cu riscul de a mă incita la o nouă dojenire. Spune-le, nene, din capul locului bunuri și gata, nu ne mai suci mintea ba cu una, alta și ailaltă! Raza…. O fi chiar zonă, o fi chiar areal, dar mai bine era localitate. C-o avea ea primăria hegemonie teritorială peste câteva sute sau mii de palme de pământ (îs momit de-un rebus cu ceva mai mult de-un pogon prin Ardeal, fără curajul de-a pune cele cinci litere în pătratele careului; iată, și el bun de-o numire juridică!), dar împreunate, tot sat sau oraș dau (chestia cu municipiu… e mult prea fluturată în ultimii ani; dă-l încolo de număr de localnici; mai să le spun cetățeni, însă nu mai are nimeni față și comportament de așa titulatură; și nu mă mai provoc la înc-o locvace disertație; verbal-scriptică). Procesul… oral trimis și hăt la cartea funciară. Întreba-m-aș de ce. Căci răsăriră la Al. 3 și niscai imobile, și recoltele înfrățite la început cu fructele. Un amestec… parcă asensual, deoarece se bătea monedă în capitol doar despre consumabile. Încă n-au ajuns imobilele de mâncare. Cu fie și așa ducem la final articolul.
Depășind norma celor aproape sau peste cinci sute de cuvinte, se adaugă îndatorirea administratorului cu sechestratele fructe-recolte. El le-ar și culege, le-ar și depozita și garantat le-ar și păstra. Ca și omologii, face cheltuieli, le înaintează datornicului și este și răsplătit. Amintite-s vechi și nu prea articole ce specifică aceste operațiuni și îndatoriri. Art. 798.
