Fărădelegea lui Călin – Back to… state
Specialități la „tavă”.
Această reluare…. Agasează. Era atât de simplu să ne întoarcem – sau cine era interesat, nu neapărat noi, autor și cititori – la articolul unde era pus creditorul cumpărător la licitație. Acolo se specifica dreptul de a intra în posesia bunului, când valoarea acestuia este mai mare decât ceea ce avea el de primit, depunea diferența. Aici lucrurile sunt ciudate chiar din punct de vedere al organizării licitației. Scopul este unul singur, acela de a oferi creditorului suma ce i se cuvine. De ce să pui un preț mai mare pe bunurile alese pentru a scoate exact creanța? De ce nu s- au ales doar bunurile care „prețuiesc” atât cât este nevoie și cine răspunde pentru surplusul creat? Unde se duce diferența? Nu înapoi la debitor sau terțul al căruia este bunul? Mai mult de atât: de ce nu i se dă direct, de la început creditorului bunul în valoarea creanței sale? Și de ce ai proceda astfel încât să împarți un pai la n creditori, să-i pui la un loc, să-i faci coproprietari? Art. 779.
Refuză, salut și n-am cuvinte! Se pune problema ca bunul să nu fie vândut, să stea un an, cel mult, „indisponibilizat”’ și să se încerce să fie predat, în contul datoriei, creditorului și acesta să refuze. Un an, da, dar nu unul fără încercări de valorificare. La același preț ca al prime licitații. Eșecul total pune în posesie debitorul cu bunul. Nu mai este nici acesta la domiciliu știut, nu mai poate fi găsit nicăieri, bunul va ajunge nicăieri în altă parte decât la unitatea administrativ-teritorială unde executorul are sediul, la organul cu competența aceasta. Cu proces-verbal de predare-primire. Art. 780.
Secțiunea a 3-a se ocupă de poprire. Cu aceeași uzanță legală. Ce este. Că s-ar datora mai întâi, bani, titluri sau bunuri debitorului de către un terț. Banii. Conturi bancare. Dar cu limitele de încasare, potrivit legii. Terț fiind și creditorul, și lui i se vor popri sume sau bunuri mobile încorporabile. Poprită fi-va și „. creanța cu termen ori sub condiție.”, însă doar „… după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției.”. Ce nu se poprește: sume cu afectațiuni speciale; sume ce reprezintă creanțe nerambursabile, finanțări de la instituții… sumele pentru drepturi salariale. Dar nu cum gândiți, căci doar salariaților li se pun popriri pe salariu. Avem o notă explicativă care împiedică poprirea pe tot fondul de salarii, aflat în contul de la trezorerie sau societăți bancare, când datornicul este statul. Art. 781.
Cere creditorul, înființează poprirea executorul, se conformează debitorul. Art. 782.
Înființarea. Pentru terța persoană ce datorează bani debitorului. Se înștiințează debitorul. Așa încât, i se va interzice terțului să plătească direct debitorului sumele datorate ori bunurile (acest alineat doi are o notă de respingere). Al. 3 este… ciudățel. Doar pentru faptul că nu terțului i se pun numele și prenumele și celelalte indicative de recunoaștere și găsire, ci debitorului. Identificarea conturilor, dacă se hotărăște poprirea pe toate. Al. 5 tot despre conturi discută, despre instituția de credit care va fi aleasă pentru poprire sau dacă va fi aleasă altă unitate de credit unde popritul are cont. Poprire și pe titluri de valoare. Al. 7 iar ia numele…, tot ale debitorului, dar copia va fi trimisă terțului, dacă măsura este doar una asiguratorie. Uite că mintea mea nu funcționează să priceapă de ce un aleg creditor al debitorului, odată cu poprirea înființată, „… va putea să poprească aceeași creanță…” până se strânge suma totală. Lui la ce îi folosește, dacă aparține de drept altuia? Cu ce se alege unul, cu ce altul? Art. 783.
