Fărădelegea lui Călin – Is mine!
Îndoieli.
Se încheie. Perfect valabil. Dar s-au tot legalizat pe aici situații diferite de licitare. Că maxim, trei sferturi, jumătate sau oricât. Unele mai acoperă, altele lasă o gaură în strânsoarea obținută. Dar nimeni nu precizează ce se întâmplă dacă nu se acoperă creanța. Art. 772 doar pune capăt licitație când „… se pot acoperi creanțele…”. Și cheltuielile ce survin.
Nelipsita uzanță de întocmire a procesului: locul, data, ora; indicarea procesului-verbal de sechestru; listarea bunurilor vândute, prețul obținut; precizarea fiecărui adjudecatar, cu nume și prenume. Semnături. De la cei patru: executor, debitor, creditor, adjudecatar. Se anexează raportul de expertiză. Art. 773.
Un bun, o adjudecare, o certificare. Eliberată de executor. Numele câștigătorului, locul licitației, bunul și plata efectuată sau ce urmează. Așadar, certificatul servește la eliberarea titlului de proprietate. Pentru titlurile de valoare, rămase la același Al. 2, există un caz tratat special – deși era normală separarea -, cel în care ante proprietarul nu refuză transferul pe numele celui ce le-a adjudecat. Soluția: cerere către instanță, hotărâre în avantajul petentului, sancțiuni pentru pârât, o amendă cuprinsă între 1.000 și 7.000 lei și o eventuală plată la despăgubiri. În fapt, devenirea proprietarului depinde de plata integrală a sumei adjudecate, intrarea în posesie de debitor, răspunzător de pieirea eventuală a bunului. Aici se poate pune încă un semn de îndoială pentru lipsa exhaustivității ori a unei plaje largi de situații depreciative. Așa, debitorul nu va fi învinuit pentru pagube mai mici, dacă nu se coroborează Al. 3 cu altele dintre cele ce inculpă vinovăția și vinovatul. Este! Nu este nicio îndoială că bunul fusese grevat de datorii, deci se va radia bunul de la îndatorate. Art. 774.
Art. 775 repetă. Fusese clar efectul imediat al licitației încheiate cu succes: intrarea în proprietate și eliberarea de sarcini. Că ar dori posesorul bunului să mențină grevările, acesta nu era un motiv pentru reiterare (doar un inconștient ar proceda astfel sau un ignorant).
Păi silită este vânzarea, chiar și la o licitație acceptată. În sine, ce debitor nu refuză să-și știe bunul scos la mezat? Doar unul resemnat, unul cu totul deznădăjduit. V-am mai povestit cum m-am îndatorat la amanet pentru un Arranger Solton MS4, un calculator pe care nu l-am folosit niciodată și vreo două mărfuri ale soacră-mii, cum am plătit doi ani dobânzi și cum, într-un târziu, ne mai având resurse financiare, am lăsat garda jos și i-am cerut amanetarului să vină să ia ce e mai de valoare din casă pentru a acoperi cele 6 milioane credit inițial. Asta numesc eu disperare și deznădejde în fază finală. Art. 776 subliniază însă o chestiune cu totul inadmisibilă: vânzarea fără garanția integrității bunului. Viciile ascunse nefiind dintru început puse la socoteală, scormonite până la descoperire.
Fără cerere de desființare a vânzării. De ce să mai scrii și terț, și adjudecatar, și că a făcut plata. E una și aceeași persoană care a câștigat licitația și s-a achitat. Dacă se dovedește vreo fraudă, e normal să se sesizeze instanța, la fel ca într-un proces. Desființare și dacă avem creditorul ca adjudecatar și e temei de nulitate. Art. 777.
Până m-am dumirit…. Am priceput. Bun care înainte fusese cu locațiune, după licitație poate să continue să fie locatat sau nu. Adjudecatarul poate totuși renunța la vechiul contract, dacă locatarul încearcă să stabilească un preț cu o treime mai mic decât al pieței sau inferior vechiului contract. Eram dispus să-i spun locatarului „așa-ți trebuie!”. Însă bietul om s-a achitat corect de contract și a plătit înainte de scadență. Degeaba. Fără înscrierea în „…Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sau în alte registre publice…”, nu poate opune plățile adjudecatarului. Art. 778.
