Fărădelegea lui Călin – Smart sleeping
Răspunderea. Un „fluture” de-o vorbă goală.
Azi. Căci mai ieri însemna toate cele compensatorii lipsei ei. Mustrare, penalizare, amendă, deposedarea de avere, pușcărie și uneori și suprimarea. În Art. 749 cam asta se spune, numai că motivul este doar neglijența, ceea ce este destul de puțin ca să fie cineva condamnat sau pedepsit conform legii penale. Și pentru ce? Pentru obiectul primit în administrare, sechestrat.
Se va face scăpat. Terțul ce deține bunul urmărit. Cu mențiunea că obligația sa de restituire a ajuns la scadență. După ce a fost binevoitor pentru așa povară, trebuie să ceară executorului să le dea altcuiva în depozit. Chiar la debitor, dar să fie și el, și creditorul de acord. Cum nu se putea altfel întâmpla, refuzul, dezacordul determină desemnarea altei persoane pentru ținerea bunurilor în sechestru. Țidula. Necesară. Semnată de executor și fostul deținător, administratorul-sechestru. Art. 750.
Dup-un somn de pomină un cod de „perină”. Parcă nu eu dormii, ci ei. Ce atâta reluare? Plătește, nu se mai „sechestrește”. Nu se mai execută nimic. Debitor – creanță, accesorii, cheltuieli la centimă. „…. în mâinile…” cui o fi: creditor ori reprezentant. Iară „afec…ctațiunea”, depunere de ultim ceas și recipisă de achitare către executor. Și returul că primi, oprire de urmărire a bunurilor. Ba chiar și o contestare a debitorului și o suspendare de urmărire până la lămurire. Al. 2 suferă de păsărească. Dacă, parcă și deh, pui suma undeva ca debitor, nu vrei să o eliberezi, te pui împotrivă și contești, o dai „… chiar în mâna executorului, odată cu recipisa de consemnare a sumei…” sau și etc. Mă ia din nou cu of și dor – adică mai multe de implică o durere – și o iau cu capul la această depunere în mână. A achita nu o fi un verb din limba română? Al. 4 scoate din joc, ca și la alte articole precedente, intermediarul, pe domnul executor. Debitor cu consemnare de sumă, creditor cu preluare directă a sumei. Avem aici doar o hârtie care să certifice acest schimb direct, singurul firesc dintru început. Ne-am plimbat degeaba în varii situații, ca până la urmă să se rezolve simplu între părțile beligerante. Art. 751.
Mă rog, dacă așa este firesc ca după oprire, evident definitivă, să depunem în Codul de Procedură Civilă continuarea…. Totuși, de ce atât de multe alte sau oricare cazuri? De ce nu se uniformizează situațiile la una sau două? Nu este clară situația? Debitorul este dator la creditor. Creditorul își cere partea. Debitorul refuză. Creditorul cere executor. Executorul la rându-i caută să obțină de la debitor sumele datorate. Mijloacele, aici acceptabile, multiple. Nefiind nevoie să faci din ele cazuistici speciale. Fiindcă scopul este unul singur, efectele doar două-trei. De mirare și conținutul Al. 2. Că în proporție covârșitoare, terțul contestator, cu drept de proprietate pentru bunurile mobile alese ca sechestru, nu-și va putea dovedi cu martori deținerea de drept. Doar dacă „… profesia sau comerțul contestatorului…”… Care comerț? Poate activitate comercială. Uitați, stimabili concetățeni, de ce mă tot țin de mai bine de o mie de pagini de aceste legi. Pentru limbajul lor așa-zis juridic cu totul nefiresc, cu totul nepotrivit, cu totul ambiguu și derutant. Ia priviți și la Al. 3, unde comerțul este dat pe exploatarea unei întreprinderi. Nu se pune nimeni împotriva existenței unei relații între terț și debitor, însă nu văd de ce a ajuns „Soțul contestator…” caz special și nu putea fi inclus în alineatul precedent. La fel, în imposibilitate de a-și dovedi proprietatea obiectelor sechestrate. Că nu face nimic, adică nu muncește, că nu are vreun „srl”, că numai convenția matrimonială sau alte documente, dar cu „… dată certă…”, pot constitui probă. Sau. Că le avea înainte de „măritiș” – că-s și mulți bărbați care parcă-s muieri în căsătorie -, că le-a moștenit chiar după sau i s-au donat, că le-a cumpărat „… ori în alt mod.” le-a obținut. Cică nu există echivoc dacă obiectele sunt sigur ori sunt destinate „… soțului debitorului urmărit.”. Ori intra în această categorie bijuteriile, trusoul și alte alea? Art. 752.
