Propoziții pretențioase – Asezonă
Nu are nicio….
A sări o stradă este echivalent cu…. Deși pare o nebunie, tot mai cred că am descris toate cele câte case am acoperit de pe Milcov. Chiar dacă încă nu am găsit cuvântul cheie, cel potrivit, cât să dezvăluie în peste 970 de pagini acest ac în carul cu lucrări. Ce-am mai scris…. Doamna Sebi. Doamna Marin. Milcov, desigur. Terasa Parc. Împușcatu. Ia să încerc cu Ilie, că abia ce-mi-l amintii din nebulosul Aurel plimbat aiurea prin cap, cel prieten al lui tata capricios și gomos, cam printre primii clienți ai străzii. Și totuși…. Nici cu Baluba nu a mers, nici nevastă-sa Nicoleta, nici meseria-i, bucătăreasă. Nu-mi revine numele fostului șef de poliție de la Buzău al doamnei confecționer.. Fundătură. Casa pionierilor. Clubul copiilor s-a oprit m-ul și t-ul celor Muncitoresc și Tineretului. Nici pe paznicul Spotului nu-l identific, ăl de mă puse să măsor pentru țiglă metalică. O șansă, încă una, ar mai fi cu fosta nevastă a lui Buicescu. Cu Sticlă n-a funcționat rememorarea decât în dreptul rănii căpătate la piciorul stâng. Geamlâc. Croitor?… Ce m-a alertat? Gardul cu porți chinuit în aproape două zile la una dintre „pretenele” lui tata și după deces și a lui „Cristi”. Chinuit de dilema „am scris sau nu”. Sora lui Botosu o da roade? Deloc! Nici Iaru, nici amploiatul Cataramă, niciunul n-a trezit în text vreo urmă de lucrare.
Prin urmare, nu mai fac un pas înainte dintre cei începuți. Înapoi la Milcov. Să-l trezim c-o…. Ciocănire.
Tot o ciocănire va să fie și trezirea, nu cu vise de reținut, ci cu aceeași dilemă. Două. Una despre pronunția ingambamentului (uite că acum am fixat-o) și omologului enjambament (tot nu știu precis ce vor ambele de la mine și ce înseamnă precis). Alta despre milcoviosul client fără de nume. L-am făcut și Arlechin, și Pațachin, am luat și cuvintele cu două silabe terminabile în „in” la rând. Cincisprezece minute de beatitudine somnoroasă cu rezultat zero. Până când a răsărit singur, la fel de șmecher și de neachitat pentru măsurătoare și calculul de materiale feroase: Iozefin.
Clar, strada fanion sorbirii unirii a rămas pierdută. Fac cale întoarsă de la Terasa Parc către fostul complex meșteșugăresc, azi magazin universal chinezesc. Cândva, pe colț, tata și ai lui cunoscuți au determinat implicarea noastră în ticluirea câtorva jgheaburi și burlane. La Stomatologie. Probabil acel doctor căruia i-am aranjat cu tablă o prelungire de casă în cartierul Sârbi, când astupai neștiința „meșterilor”, foști ori angajați atunci sergenți, Florin Coșerea, fostul meu leat la Florești de Cluj și încă vreo doi cărora nu le nimeresc identitățile. Atacate, cele două laturi „stomatologice”, n-au pus probleme decât ca înălțime și lipsă de sprijin pentru capetele superioare ale scării. Cea albastră, prima noastră scară extensibilă, cumpărată de la unul dintre angajații poștei vechi, o vechitură scoasă din inventar. Asortau românii în vechime obiectele de uz profesional cu culori după niște norme copiate: alb la spital, roșu la pompieri, albastru la poștă…. Evident, atașele erau necesare. Ca să poți lucra binișor, să nu turtești jgheabul, două depărtătoare se cereau de la sine. Atelele aplicate perpendicular picioarelor scării trebuiau să o țină la cam aceeași distanță precum ar fi fost așezată pe florărie. Fără să fie totuși singura soluție. În multe cazuri, o scândură aplicată ca florăria, dar provizoriu – la Cataramă pe Zorilor procedasem așa, la marchiză -, rezolva problema oricăror improvizații la „scula” cea mai importantă pentru siguranță și acces la înălțime. Doctorul….
