Brigada diverse – (B)urtă (a) (l)a (M)ia, (N)ela (e) l(a) (o)re
1, 12 martie 2026
O simplă preumblare prin arhivele presei stârnește deopotrivă hohote de râs și furie maximă. Deși găsisem ceva interesant, chestiune ce mi-a mai suscitat interesul și comentariile, vizavi de chestiunea cea mai puțin importantă într-o… instituție sau întreprindere… (revin imediat), deasupra instantaneului există un… titlu, dintr-o altă postare, care sună așa: „Victorie pentru români la CCR/ Guvernul aruncat în aer”. Era acum trei săptămâni. Și azi este taman invers. Victoria aparține guvernului și românii sunt bombardați iar. Dar. Așa a fost nația noastră, delăsătoare când acțiunea proprie ar fi putut schimba din temelii acei exponenți ai săi puși pe căpătuială și înrobire a propriilor frați, impetuoasă până la prostie în momentele când, din nou, deciziile lor ar fi putut schimba în bine viitorul său. Știrea locală – Buzău ori Râmnic e totuna – scrie despre reorganizare. Una de dragul personalului hârțogar, Tesa. Din spitalele… lor, cel de foarte puține zile pentru restul populației. Reformulat. Reamintesc cazul Intercoop, succint, devizul final al unei căruțe în anul 1991: prețul materialelor și mâinii de lucru era augmentat cu 150 de procente, bani ce se „cuveneau”, în fapt erau direcționați, personalului Tesa. Adică 10 proști munceau pentru încă vreo 20 de „deștepți”.
Întrebarea – fiindcă nu am fost curios să parcurg și interviul – sper că se referă nu la chestiuni oculte, ci la limbajul juridic, întortocheat și enigmatic, și la statutul căpătat în istorie de justiție. Altfel „De ce e nevoie de ficțiune pentru a înțelege justiția?” poate căpăta tonuri neputincioase de rațiune.
Unii arată… ca dracul. Așa încât susțin că ar fi mult mai acceptabilă mutra unui bețiv, dar foc de deștept, decât a unui înfumurat. Auzi sfruntare. Cu astfel de față să citești poeme „acasă la Nichita”. Acolo numai el are voie să cuvânteze, poetul bahic.
Un lobby cu șustă. Închideți… etc. pentru a determina mai marii să procedeze tocmai invers. Însă. Eu chiar aș închide bibliotecile, muzeele, casele de cultură, școlile. Nu expun motivele, ele rezidă în însăși calitatea umană a celor ce le frecventează, de bună voie sau fiindcă așa scrie în contract.
O! Uitasem de nea Marian-ul presei. Că-i place de stolojanul bolojanului și atacul la rolexuri. Cât despre suportabilitate…. Nu 81-89 este perioada reper, se trăia într-o sărăcie boierească pe atunci, ci 1947-1965, 1940-1945, 1916-1918 și mult mai înainte, când lipsurile erau toate.
Tizule, Căline, vino puțin până la Râmnic, să ne vezi cum ne încropim zilnic raportul „artistic” de activitate. Și-ai să înveți cum se redactează.
O asemenea asemănare, mai rar. Javier Milei este unu la unu cu Nicușor. Ce ți-e și cu creația asta genetică.
…………
Iar sforăresele. E incredibil cum din atâtea educatoare sau mai rău, învățătoare, nimeni nu a spus stop joc și ca un veritabil cadru didactic, ca o veritabilă femeie cu toate facultățile mintale să le dea cu tifla unor inse care cică așa le învață să conlucreze, cu sfoara.
Cine-o fi Georgiana Lobonț, cine bărbat-su…. Chiar contează?
De-o vreme mai fac pe cinefilul. Și-n youtube mai găsesc actori și vremuri în care omul muncea și era apreciat. Printre toate pildele care să te țină cu mintea sănătoasă și cu picioarele încă umblătoare mai găsești câte-o trăsnaie. Și maicile s-au pus pe preparat pizza. Una specială, „inteligentă”. Apăi, Doamne….
