Fărădelegea lui Călin – Green grass of…
Bunuri….
Grea misie. A creditorului să ceară urmărirea unor bunuri. Să le indice executorului. Ba să nu fie suficiente ca valoare și să mai ceară și altele. Greu i-o fi și debitorului să se trezească neputincios, să stea să privească cum altcineva se holbează la lucrurile sale, despre mobiliare vorbim, și să stea în cumpănă: să fie aia, ailaltă, poate mai bine cealaltă. Și când nu-i ajung bunurile pe care pusese ochii, să se întoarcă spre a lua-o de la început. Art. 731.
Deci. Somație, termen de o zi debitorului să plătească în bani ceea ce datorează. De nu, preamăritul executor va trece la sechestrarea bunurilor alese. Sechestrare, prin urmare, oricum. Așa încât Al. 2 este cumva nemotivat. Cererea de sechestru era deja pe rol. Adică, într-o zi să nu se întrezărească nicio urmă de plată și să se afle că debitorul ar vrea să sustragă bunurile fixate pentru valorificare, pare cam… „epic”, atât de epic cât să devină neverosimil. De la sustragere la substituire, dar și și la degradare. C-ar fi sechestru asigurător, nenecesară unul nou, însă grija executorului se va îndrepta la cele mai de sus, cu obligativitate de verificare. Cum-necum, se prezumă, chiar dacă de aici trebuia plecat în debutul Art. 732, că bunurile aflate în domiciliul, la reședință, în sediul social ori punctul de lucru sunt ale lui. Partea proastă…. Fără dovezi scrise că unele bunuri sunt ale altei persoane și se regăsesc în „locuința” debitorului, până la probarea drepturilor asupra lor, se sechestrează. Totuși, procesul-verbal de sechestru va menționa drepturile pretinse.
Terții. La ei bunurile debitorului. Legea ca legea, legistă. De recunoaște că-s ale debitorului. Caz cu merchez. Să spună dacă le are în baza vreunui titlu și fără preget și în cea mai mare grabă să-i dea o copie executorului. Acu eu stau așa cam nedumerit. Păi, titlu să fie, dacă este de natura contractului de vânzare cumpărare, cale sprâncenată executorului. Adică, la ce-ți mai trebuie tevatură juridică pentru ceva făcut și imposibil de dat la întors. Se poate și invers. Să nu recunoască deținerea obiectelor debitorului, cu sau fără vreun titlu. Cu probe din partea creditorului însă, executorul își va face nestingherit meseria, continuă aplicarea sechestrului. Situația de mijloc. Bunuri în folosința terțului, cu voie de la debitor. Terț ce poate cere uzul în continuare. C-un dar, să aibă bunurile asigurare facultativă. Art. 733.
Poliție, jandarm, agent de forță publică. Prezent. Cu un scop bine definit. Să dea buzna, să someze probabil în prealabil, când cu sau fără accept din partea debitorului, ușa rămâne inoperabilă din pricina rămânerii ei închisă. Ajutorul din partea forțelor… se cere când până și camerele unde se prezumă a fi obiectele stau ferecate, debitorul refuzând să acorde accesul în ele. Între punctul trei al Al. 1 și Al. 2 se întâmplă minunea. Cum știu ei, cei aduși să asiste, cred, desferecă casa, odăile, chiar de nu este nimeni prin preajmă, major. Deschisu-s-au. Pe lângă poliție… trebuie să mai fie prezenți doi martori. Al. 3 se ocupă exact de ceea ce spusesem. Forțele… nu sunt doar de florile mărului, ci pun umărul la o adică, fie la „sesam…”, ori pentru a liniști apele agitate ale sechestrării de bunuri de la fața locului. Art. 734.
La treabă…. Mai ușurel. Încăperi, mobile pe rând la deschidere, „… treptat, pe măsură ce bunurile sechestrate se vor trece în procesul-verbal de sechestru.”. Art. 735.
„Specialist”…. Uite unde m-a mintea. Pentru casele de fier ar fi mers un „meșter” de spart seifuri, cel puțin un ins cu iarba fiarelor căpătată cândva…. În rest, profesioniști racolați „… pentru identificarea acestora ori pentru a asigura transportul lor.”. Art. 736.
