Brigada diverse – (U)n c(e)lt (a)ră (a)pt or(z)
26 februarie 2026
Iar Arafat. Și-o dă și-n profilaxie infantilă. Să le ia copiilor… accesul pe rețelele sociale.
De Onu abia dacă se mai aude. Un organism inutil fundat nu pentru siguranța celor mulți, nu celor multe națiuni, ci pentru un grup de funcționari cu așa-zise principii umaniste. Văitându-se c-ar rămâne fără fonduri până la vară. Că nu mai dă tătuca Sua-rezul bani de subzistență.
Nu e nicio criză în muzee și biblioteci, ci o lipsă de interes a lumii pentru ele. Salarii decente…. Or vedea ei guvernanții dacă.
Primul meu ceas a fost unul găsit. Era căzut exact lângă borna măsurătorilor stradale, ce ținea loc de bară stânga al porții de fotbal din dreptul porții mici a garajului lui nea Melu antrenorul Olimpiei. Pe strada Amurgului. Pe o vreme ploioasă. Valora probabil mai nimic. Deși era Pobeda. Mergea însă. Am mai purtat apoi în liceu, după, prin armată, apoi după armată porcării electronice. De când s-a inventat telefonul mobil, și mult mai înainte, a devenit inutil. Așa încât pe purtăcioșii de apartament de lux la mâna stângă, recte Bolojan, îl țin doar ca să găsească vreun prost să li-l cumpere. Altfel, nu mai are niciun folos.
Auzi la ei obrăznicie. Auzi la ei condiționare. Vă tăiem meteorica din factură, vouă ăstora de la bloc, dacă vă strângeți apa-n… butoaie, bănuiesc, și nu mai ajunge în canalizare. Dar e canalizarea voastră, măi… zice-v-aș să vă zic? E a orașului, băieți! N-ați venit cu ea de acasă!
Nea Morar, cică ai cârciumioara cu un Pnl-ist. Că de-aia îți călcă Bolojan pragul.
Ce-i pământ, ca pământul se trece. În cazul Bisoca se duce la vale. Păi, dacă-s chele dealurile, măgurile, povârnișurile? Cum să nu-și facă vânt spre… câmpie?
De asta duceam lipsă în Buzău, de un compartiment spitalicesc de somnologie.
Da, ținută se numește. Căci ceea ce erau odată bretele pentru a ține rochia pe umeri, să nu cadă, azi nu mai are relevanță. O arătare de cântăreață a găsit de… necuviință să-și agațe marginile superioare ale rochiei direct de sfârcuri. Asta fiindcă era deja tatuată și-n tetine avea deja belciuge. Așa a ajuns și Grammy….
Epstein, Clintoni. Clici peste clici, șmecherași din familiile de vază ale Americii, regii nespuși ai lumii sub formă de prezidenți. Niște… neoameni când se situează mai presus de ceilalți.
Nu curentul izolaționist, suveranist, ori cum doriți să le mai numiți, ne va transforma doar într-un punct istoric final. Atare afirmație este injustă, incorectă și deloc pertinentă. Ia mai uitați-vă chiar și la simulacrul de actuală istorie, ceea ce ni s-a furnizat să știm și să credem. A dispărut nația română? Au trecut turcii, rușii, nemții, romanii pe timpuri și noi n-am murit deloc, n-am dispărut deloc, ba încă, din ce nu eram nimic ne-am mai și ridicat în picioare și ne-am dezvoltat. Cum să pui botul la Bolojan și alți chibiți care vor să ne determine să credem că în doar 2 ani vom fi nimic? Cum să proliferezi o asemenea utopie? Să-mi spună el, care țară în colapsul colapsului a dispărut? Eu știu că niciuna.
Chestiunea lui 8 ore, indiferent în care latură a culturii doriți, a fost inventată de birocrați. Cei care au fost angajați pe alte funcții decât cele artistice, posturi ce excedează cu mult pe ale celor ce sunt de fapt exponenții culturii: muzicienii, actorii, balerinii. Doi angajați la birou pentru un artist. De aceea vin nebunii să spună ei cum se lucrează prin teatre, filarmonici și companii de dans: 8 ore de tras la șaiba scenariilor, partiturilor și desenelor coregrafice. Doar atât? Păi e mai puțin decât trudește un artist pe zi șapte zile pe săptămână. De obicei nopți.
