Ora de muzică 2 – Drumul spre…
Aseară. Nici nu observasem. Absorbit de zgomotul pe care-l pot face cinci oameni întinși la un pahar de vorbă, consultul, devenit tic mondial, telefonului a luat o pauză binevenită. Nu că nu le-am fi folosit. Fiecare.
Nevoit să intervin… m-am pus pe o nouă rundă de exemplificări către cei doi ritmiști prezenți, punându-i iarăși în fața evidenței. Bă, toboșarul trebuie să țină pe cât se poate metronomul precis și să nu se complice cu fel de fel de fill-uri, care mai de care mai îndepărtate de măsură, care mai de care mai înfocate și nu la timpul lor. L-am scos pe Zach Jones de la cutie, ăla blonduț și cu ochelari, ăla care, intervievat și pus pe fapte din când în când, a bătut exemplar Every Breath You Take. Mă, n-a dat un băț în plus pe niciun element. Tuc-tac, tuc-tac de credeai că este la lecție, la examen și nu trebuie decât să se uite pe partitură și să reproducă aidoma.
Așa am lăsat telefonul meu deoparte spre a le folosi pe-ale „clienților”. Abia acasă, trecut de fusul orar al lui nouă p.m., am observat că mi se înroșise cu vreo două mesaje căsuța cu email-uri. Când…. Surprinzător de repede, nici 24 de ore, Nick Balaban mi-a răspuns. Deși nu am primit mesajul scontat, a fost foarte amabil. Și mi-a replicat așa: „Salut, Sorin. Într-adevăr cânt cu Karl, dar nu sunt român, bunicii mei (cât de mult știu) sunt din Ucraina. Succes cu blogul. Al dumneavoastră, Nick.”. Pfii! I-am confundat originea. Dar, cum știam cel puțin un Balaban din 2000, anul, m-a încercat o sămânță de incertitudine. Direct la dex. Substantiv. Șoim mic sau chefal-mare. Totul de pe la ruteni, care erau ucraineni, dar din fosta Austro-Ungaria, de pe la cumani, asimilați în Țara Românească de ai noștri, de la ruși sigur, cum la bază sunt turcii migrați. Și mai toate de pe la Cantemir voievodul.
Incursiunile lui Andy Summers prin lumea muzicală de rând numără și alăturarea de Majestic Dance Orchestra, la invitația lui Don Hardyman, după ce deja cântase în același hotel, Majestic, cu administratori evrei, o piesă la modă Hava Nagila și altele din repertoriul lui Al Jolson. Deși Andy povestește cu regret experiența de a performa alături de cvintetul de mai sus, condus tiranic de contrabasist, Cyril Stewart, consider că toate câte vor fi fost, i-au folosit inconștient în viitor. Cel puțin la noi, în perioada din urmă, dar și azi, cine nu știe îngâna corect un vals, un tango, un foxtrot, nu este muzicant. Că a scăpat de amărăciunea impunerii unui astfel de repertoriu, deși începuse doar cu două cântece, pe placul publicului tânăr, un potențial nu întrutotul exploatat, dar căutat: The Twist și Shadows. Am ascultat o parte dintre titlurile enumerate, cât să mă auto fac de râs, să nu fi știut ce melodie era Hava…. După nume. Deși o știe tot mapamondul. Cum nici Jolson nu-mi mai părea cunoscut, deși în trecut văzusem și ascultasem albul mânjit cu negru pe față cu Swanee, Oh Susanna și fără dubii Camprown Races, ăl cu duda, duda…. Este atât de greu de crezut. Vă amintiți – sau nu – de clientul supărat pe vânzătorul Andy, Robert Fripp. El îl înlocuiește pe Andy în momentul când despoticul Cyril îi face vânt din orchestra Majesticului. Însă, n-am realizat acum vreo câteva săptămâni când am căutat ce a mai scris și interpretat Andy după The Police, că partenerul chitarist era chiar Robert. Lucruri nu ușoare: cromatisme, canoane, contrapunct, desigur, în stilul nou rock, pop, jazz, din fiecare câte puțin. Dar. 1963, într-un orășel ca Bournemouth, spun gurile memorialistice, probabil chiar personajul central, Andy, nu-ți poate lua o veșnicie să cunoști pe clovnul urbei, chiar „prințul” lor. Zoot. O întâlnire care lasă urmări. Zoot, Andy și colegul lui toboșar Colin Allen discută, ascultă Ray Charles și pun la care refacerea trupei Big Roll Band. La 1 august 1963 au primul concert pe un vas, în fața unor studenți elvețieni. Bineînțeles, în cinci. Alăturându-se Roger Bone, basist cu jumatate de normă, și Nick Newall, saxofonist. Până la finele anului se „complac” în aerul patriarhal al orașului natal. Ambiții mari. Planuri…. Zoot este invitat să cânte la Londra cu Korner Blues Incorporated. Un moment oportun pentru a invita bandul său în capitală. Simplu. Zoot și Andy își aruncă instrumentele în duba lui Newall și pornesc spre necunoscut….
