Fărădelegea lui Călin – Punishment
Scrie, frate, scrie!
Mă tot îndeamnă câteva, puține, cunoștințe, amici. Și-aș reînșira nebunește, ca până acum doi ani în urmă, dacă n-aș resimți o oboseală…. Adevărul…. Este exact în mijlocul cotidianului, palpitant, aparent, de altfel, dar epuizant în oaza imensă de zbateri în van, de superficialitate. Când se instalează lehamitea, greu te mai poți desprinde.
Până și legile sunt dezamăgitoare, oamenii…. De-o teapă. Apar în sfârșit sume. Înainte, însă, Art. 719 anunță suspendarea, din ale sale putințe, cu același starter, solicitarea, executării silite, doar până la soluționarea contestației, ambele cu varianta concomitent. Bine…, nu știu de ce este nevoie de anumite plăți când această suspensie se acceptă „… numai pentru motive temeinice…”, suspendarea neînsemnând defel sfârșitul pentru totdeauna a oricăror operațiuni de recuperare de către debitori a valorilor ce li se cuvin. Pentru atât de puțin să plătești cauțiuni…. O zecime de până la 10.000 de lei datorie. De 1.000 de lei și a douăzecea parte din ce depășește 10.000 lei. 5.500 parale și 1% din ce depășește fostul miliard leiesc. 14.500 și 0,1 procente din depășirea milionului actual. Socotelile nu prea ies la valori mari, dar așa funcționează sistemul nostru de „penitență” financiară. Pentru săraci mai mult, pentru bogați din ce în ce mai puțin. Al. 2 este cel mai bun exemplu. „Inestimabilul” obiect, inevaluabil în bani, dă solicitantul tot 1.000 de lei ca și cel ce ar avea de înapoiat de zece ori mai mult. O singură scăpare. Al. 4 care reduce sumele la nimic pentru suspendare. Pentru titlurile neexecutorii. Pentru înscrisuri false în numele cărora se face execuția. Pentru permisiunea de amânare a plății obținută de la chiar debitor. Bunuri degradabile, pieritoare și mai știți voi cum opresc efemer numai distribuirea sumelor obținute din valorificare. Modalitatea suspensibilității: încheiere de instanță. Părți „… întotdeauna citate…”. Atac cu apel ori recurs, cinci zile la dispoziție. Încheiere, însă neatacabilă, pentru situația plații cauțiunii. Mai pe neînțelesul meu, deși doream să pun o întrebare eterului, ce se întâmplă cu suma cauțiunii. Al. 7 spune că rămâne indisponibilizată (indisponibilă nu era suficient sau e tot vreunul între redactori inventatori ca și mine de forme lexicale?) și „… deductibilă din cauțiunea finală…”. Care, mă rog? La final, comunicarea suspendării cu de îndată executorului.
Cum să interpretezi? Contestația acceptată. Cine a greșit? Pare că nimeni. Doar se anulează actul de executare, executarea. O altă…. Al. 2 iterează o cerință a părții ce a declanșat contestarea: „… împărțirea bunurilor proprietate comună…”. Ale cui? Al. 3. Contestație respinsă. 1.000-7.000 de lei imputabili relei-credințe a inițiatorului cererii. Nu se opresc din cauțiune? Al. 4. Da sau nu contestației, comunicare tuturor (așa e când va să te repeți în numele aceluiași lucru, chiar suspendare, chiar contestație; o uzanță intrată deja în uz). Și uite cum nu pui unul după altul paragrafele de se înfrățesc. Abia la al șaselea alineat certifică sumele imputabile din cauțiune. Desigur, poprite legal, cu recipisă etc. Sancționabil și executorul pentru „fițele” de a respinge, a refuza cererile de executate sau îndeplinirea unui act de executare, silite ambele variante. Și el cuprins între limitele miilor de mai sus: 1-7 mii. Instanță solicitantă de încheiere din partea executorului, pe motivul de acceptare/refuz, specificat la Art. 665, primo tempo. Art. 720.
